Este clar: “remaniatul” din vorbe Tudorel Toader o ține în șah pe Viorica Dăncilă, el anunțând joi, după o oră și jumătate de discuții cu premierul, că va rămâne la șefia Ministerului Justiției până când în Monitorul Oficial va apărea numele noului ministru.
“Eu v-am spus că orice funcționar, demnitar nu poate să închidă biroul și să spună <<am auzit că mă remaniază, plec>>. Până vine noul ministru, cine girează? Voi rămâne la minister până la momentul în care în Monitorul Oficial apare numele, prenumele noului ministru. Îl voi aștepta, îi voi preda totul pe proces-verbal, sigiliul și la gară, adică la Iași”, le-a spus jurnaliștilor Tudorel Toader.
El a insistat că Dăncilă nu-i poate impune să demisioneze: “D-na prim-ministru nu poate să ceară demisia – că e la modul imperativ, or decizia este personală. Juridic, nu poți să-i ceri cuiva demisia, dar voința dânsei, implicită, a fost să-mi dau demisia, pentru a pune capăt acestui interimat. Am asigurat-o că astăzi voi reflecta și până la sfârșitul programului voi da un răspuns”.
În cazul demisiei, Toader va pleca rapid din funcție, deoarece președintele Klaus Iohannis trebuie să semneze decretul.
În cazul remanierii însă, se va ajunge în situația lui Paul Stănescu, fostul vicepremier care i-a dat bătăi de cap Vioricăi Dăncilă la remanierea precedentă. Într-un final, el a demisionat, dar trecuseră deja două luni.
Acum, Toader procedează la fel, oferindu-i timp lui Iohannis – și, de ce nu, așteptând poate o ofertă de la el.
Iată ce a explicat chiar Toader: „Sunt două proceduri prin care se ajunge la acel moment (plecarea sa din fruntea Ministerului Justiției – n.r.). Procedura solicitării de revocare și procedura demisiei. Premierul este cel care face și care desface guvernul – sigur, cu excepția moțiunii de cenzură. Guvernul este făcut, condus de primul ministru, care are cuvânt decisiv în remanierea unui ministru, chiar și în numirea lui. Acum, care e diferența? Punctul terminus, punctul final, e cel în care se publică în Monitorul Oficial numele, prenumele noului ministru. Cum se ajunge acolo? Pe două căi: pe carea cererii de revocare sau a demisiei. Problema este următoarea: pe ce cale să ajungem mai repede și mai sigur? Aici apare relația dintre cei doi poli ai executivului bicefal, cum e la noi. Sigure sunt amâandouă, pentru că avem decizii ale CCR care spun că premierul este titularul acestei decizii. Concluzionând: am luat act de decizia doamnei prim-ministru de a trimite la Cotroceni solicitarea de revocare din funcția de ministru, o voință pe care, după lege, ești obligat să o respecți și în fapt, sigur o voi respecta. Problema demisiei: doamna prim-ministru mi-a cerut să iau în calcul, să mă gândesc și la varianta demisiei. Varianta este mai sigură, trece termenul și președintele trebuie să ia act de demisie, spre deosebire de revocare, când președintele poate să spună mă mai gândesc, mă mai uit la mapa profesională, mai evaluez, e weekend și mai vedem noi, dar vă dau răspunsul sigur – spune decizia Curții Constituționale – „de îndată”. Ce înseamnă de îndată? Depinde de la unul la altul”.
