„Cu regret o spun, Universitatea «Babeș-Bolyai» a picat testul de integritate și transparență în privința analizei tezei lui dr. Lucian Bode” transmite, jurnalista Emilia Șercan, după difuzarea comunicatului de presă de către conducerea UBB.
UBB îl scoate basma curată pe „doctorul” Bode: „Procentul de plagiat 2,95% rezultat este raportat la întreaga lucrare”
Publicăm integral mesajul Emiliei Șercan:
„Decizia Comisiei de Etică este una politică: a fost împachetată astfel încât să îi salveze imaginea publică ministrului liberal Lucian Bode și coordonatorului său de doctorat, rectorul Academiei SRI, dar și pentru a nu da satisfacție USR.
Cu alte cuvinte, decizia UBB a ales să împace și capra, și varza.
Voi scrie acum câteva observații pe scurt, iar în viitor o să revin cu un text de presă în care voi explica problemele din verdictul dat în cazul tezei lui dr. Bode, dar și ale tezei.
1. Teza de doctorat nu a fost analizată integral de către Comisia de Etică a UBB, care a verificat strict abaterile sesizate de USR.
Teza putea fi analizată integral și trebuia analizată integral din cel puțin două motive:
*(1) exista o cerere explicită a conducătorului de doctorat a lui dr. Bode, prof. Adrian Ivan;
*(2) într-o chestiune de interes public, controversată, universitatea avea obligația publică, academică și morală de-a își apăra reputația, chiar și cu prețul unei decizii dureroase.
2. Paragraful indicat în hotărâre ca fiind “eroare de citare” este un plagiat prin traducere din limba engleză. E adevărat că autorul din nota de subsol este indicat greșit, dar asta nu schimbă faptul că acel paragraf este plagiat.
3. În cazul punctelor 2 – 4 din hotărâre se specifică, în mod repetat, următoarele: „[…] nu rezultă însă cu certitudine dacă plagiatul pe fragmentele identificate a fost intenționat sau a derivat din necunoașterea/neaplicarea tehnicilor de citare”.
Să le luăm pe rând:
(a) Intenția de a plagia nu poate fi stabilită ca urmare a analizei unui text, iar bunele practici internaționale în materie de evaluare a plagiatului nu iau în calcul intenția sau lipsa ei.
(b) “Necunoașterea tehnicilor de citare” – această formulare, invocată de 4 (patru) ori în hotărâre, este un nonsens raportat la teza lui dr. Bode.
Când într-o teză ai zeci de citate corecte, cu ghilimele și indicarea autorului, cum e cazul tezei lui dr. Bode, NU poți să afirmi că autorul – dr. Bode sau cine i-o fi scris-o – nu a cunoscut tehnicile de citare.
Nu poți, ca membru al Comisiei, să observi în teză zeci de citate corecte, cu ghilimele și atribuire, iar pentru situațiile identificate ca plagiate să invoci “necunoașterea tehnicilor de citare”.
Dincolo de aceste observații, mai e una, importantă, care pleacă de la o declarație pe care prof. Dacian Dragoș, președintele Comisiei de Etică a UBB, a dat-o jurnalistei Anca Grădinaru de la Europa FM.
Prof. Dacian Dragoș, pe care de altfel îl apreciez, a afirmat că „[…] nu ai cum să analizezi întreaga lucrare pentru că […] n-ai cum să găsești surse pe care softul anti-plagiat nu le identifică. Ar fi o muncă titanică fiecare teză să o analizezi așa, nu există capacitate pentru așa ceva”.
De șapte ani de zile, de când verific teze de doctorat, în foarte puține situații m-am folosit de softul anti-plagiat – și cu toate acestea am găsit întotdeauna surse în zeci de teze, cărți, articole etc.
Prof. Dragoș a continuat declarația referitoare la munca titanică astfel: „[…] este imposibil pentru că trebuie să ai o bănuială că s-a copiat un text de undeva, n-ai cum să cauți fiecare text, fiecare propoziție, adică nu ai cum să faci lucrul acesta […]”.
Dovezile de plagiat descoperite de mine în acest șapte ani le-am făcut fără să am vreo bănuială “că s-a copiat de undeva” și fără să am drept premisă de verificare vreo “sesizare scrisă”.
Eu declarația prof. Dragoș o văd ca pe o recunoaștere publică involuntară a complexității muncii de analiză a unei teze de doctorat – și, în consecință, a trudei pe care o universitate de top trebuie să și-o asume pentru a respecta normele de integritate, propria reputație și propriile principii.
Concluzia: de șapte ani fac o muncă titanică și imposibilă.
Titanică e, dar nu imposibilă.
E posibilă. Condiția este să alegi între capră și varză, nu să-ți propui să le împaci.”
Într-o altă postare pe Facebook, jurnalista Emilia Șercan explică de ce a refuzat să ia parte la analizarea tezei de doctorat:
„Comisia de Etică a UBB a anunțat într-un comunicat public emis astăzi că m-a invitat să iau parte la analizarea tezei lui dr. Lucian Bode, ca membru extern.
Am refuzat să fac parte din această comisie din două motive:
(1) postările mele de pe Facebook puteau fi interpretate ca o antepronunțare, ceea ce ar fi afectat întreg procesul de evaluare a tezei de către UBB;
(2) atâta timp cât, în calitate de jurnalist, voi scrie despre încălcări ale integrității academice, nu voi putea face parte din vreo comisie de analiză deoarece m-aș plasa din nou în incompatibilitate, neputând fi și acuzator și judecător într-un domeniu.
UBB nu a fost însă interesată cu adevărat de prezența mea în comisie, ci a fost interesată de evaluarea făcută de mine asupra tezei. Așa cum am scris și pe Facebook, și cum le-am spus și lor, reușisem să analizez foarte puțin din teză, sub 30 de pagini.
În răspunsul prin care am declinat invitația primită, l-am recomandat pe domnul profesor Marian Popescu, fostul președinte al Comisiei de Etică.
Nu voi dezvălui public de ce domnul Marian Popescu nu a făcut parte efectiv din comisie, în final, deși a fost de acord, în principiu, pentru că nu i-am cerut permisiunea de a scrie. Poate o va face dumnealui.
Am evitat să vorbesc public despre acest lucru pentru că invitația UBB mi-a lăsat o senzație foarte proastă, având în vedere că era evidentă incompatibilitatea mea, de care niște oameni care se ocupă de etică și integritate trebuiau să fie conștienți.
#romaniaplagiata”,
