În Ajunul Crăciunului se împodobeşte bradul – mereu verde, simbol al vieţii -, obicei intrat în tradiţia creștină. Crăciunul este sărbătoarea nașterii lui Isus, o sărbătoare plină de lumină, de semnificații și simboluri. Este sărbătoarea liniștii sufletești, a păcii, dar și a cadourilor, pe care cel mai mult le așteaptă copiii.
Bradul a fost omagiat încă din cele mai vechi timpuri. Romanii antici îşi împodobeau casele cu ghirlande din laur şi brad verde -începând de la mijlocul lunii decembrie și până pe 1 ianuarie, când celebrau Saturnalia în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii, pentru ca după solstiţiul de iarnă câmpurile şi livezile să înverzească din nou.
Vikingii din Scandinavia considerau bradul un simbol al zeului soarelui Balder, iar druzii din nordul Europei îşi decorau templele cu crengi de brad ornate cu vâsc, în timpul ritualurilor de iarnă.
În secolul XII se obişnuia ca în ziua de Crăciun brazii să fie atârnaţi de tavan cu vârful în jos, ca simbol al creştinătăţii şi abia două secole mai târziu creştinii practicanţi au început să decoreze brazii.
Din Germania vine tradiţia de a aduce bradul în casă şi de a-i împodobi ramuriile cu lumânări, iar aceasta s-a răspândit şi în Finlanda, în Franţa, Anglia şi Statele Unite. Tot Germania vine tradiţia târgurilor de Crăciun, apărute pe la mijlocul secolului al XVI, unde se vindeau figurine coapte din aluat şi ghirlande de hârtie colorată pentru a fi agăţate în brad ca obiecte decorative.
Tradiţia bradului împodobit la români
Obiceiul împodobirii pomilor există înca de pe vremea strămoşilor daci, la naştere, la nuntă sau la moarte.
Legatura dintre brad şi sărbătoarea de Crăciun este însă de dată relativ recentă, de pe la jumatatea secolului XIX, şi vine din vestul Europei.
Primul brad de Crăciun ar fi fost împodobit de bona de origine germană a copiilor unui boier din Bucureşti. Bradul, împodobit ca în Germania, ar fi plăcut atât de mult musafiriilor încât din anul următor şi în casele lor a fost împodobit un brad de Crăciun.
Primul Crăciun cu brad la Curtea Regală s-a organizat în 1871, pentru aniversarea Principesei Marioara, fiica lui Carol I şi a Reginei Elisabeta.
În “Memorii”, Principele Carol evoca Ajunul Crăciunului anului 1874, care a fost “de o frumuseţe strălucitoare” şi când, pentru prima dată au fost impodobiţi de Principesa Elisabeta în Sala Tronului 14 brazi frumoşi, după obiceiul ţărilor nordice, şi întreaga lume bună a Bucureştiului a fost prezentă şi a primit cadouri simbolice.
Şi Carmen Sylva, pseudonimul literar al Reginei Elisabeta, scria despre acest Crăciun, care a strălucit în memoria sa ca o amintire de neînlocuit, unicul Crăciun cu adevărat fericit.
