Cel care s-a autointitulat Crucişătorul Presei Româneşti, numitul Cristian Tudor Popescu, era în 1990, la fel ca toţi gealaţii săi de la Adevărul, un mare hulitor al Pieţei Universităţii, un fesenist de nădejde şi avocat al minerilor care au făcut ravagii în Bucureşti în 14-15 iunie. Azi, după un sfert de veac, CTP s-a răzgândit şi îl face pe Ion Iliescu bolşevic. Ticăloşia nu are leac!
Textele de mai jos nu mai au nevoie de comentarii. Iată-l, stimaţi cititori, pe marele analist al neamului, în… deontologia goală!
Cristian Tudor Popescu, 21.10 2015, la Digi 24
Iliescu, politicianul bolşevic
„În 13, aici nu se va schimba situaţia juridică a lui Ion Iliescu. Nu va putea fi făcut răspunzător pentru ordinul dat de guvern pentru a se face curăţenie. Acel ordin nu conţine o infracţiune. Nu îi poate fi atribuit.
În schimb, pe 14 dimineaţa începe problema lui Ion Iliescu, în ce le-a spus minerilor. Iliescu le mulţumeşte şi le spune să meargă să reocupe Piaţa Universităţii. Această frază poate fi încadrată la crimă impotriva umanităţii.
Pentru că, în calitate de cea mai înaltă autoritate în stat, Iliescu în faţa masei dezlănţuite, conştient fiind …. era conştient de potenţialul agresiv al masei de mineri – şi în aceste condiţii el o trimite la Universitate.
Aunci – pe 14 dimineaţa – problemele care puteau să ţină de lovitură de stat – toate erau rezolvate. Forţele de ordine stăpâneau obiectivele.
Minerii s-au dus în Piaţă şi au bătut.. acolo nu a fost ciocnire între manifestanţii pieţei şi mineri, cum se crede în ziua de azi. Nu. Minerii s-au năpustit la persoanele civile pe care le-au întâlnit. Veniseră chitiţi să caftească oameni. Nu puteau să plece nesatisfăcuţi. Voiau sânge, să plece cu un trofeu de sânge în Valea Jiului.
Iliescu nu a avut tăria să le spună în Piaţa Victoriei: stimaţi tovarăşi, vă mulţumesc că aţi venit, dar vă rog să mergeţi la gară, situaţia a fost rezolvată, pericolul îndepărtat, nu mai este nevoie de vreo ciocnire între mase de civili. Cum să spună aşa ceva politicianul bolşevic? Ştia că ar fi fost huiduit. Ştia că o masă aflată în excitaţie se poate întoarce în câteva seunde. A zis: mergeţi şi reocupaţi Piaţa. (…) Ce a făcut Iliescu în 14 a fost continuarea reflexelor şi politicii lui de-o viaţă. Nu a putut face altfel, nu-i putea trimite pe mineri acasă, pentru că venea împotriva relaţiei sale cu masele de-o viaţă în care ele trebuie să vină şi să facă ordine, curăţenie”.
19 iunie 1990. Adevarul
Spirala Violentei, editorial semnat de Cristian Tudor Popescu
“Ca pe 13 iunie a avut loc in Bucuresti o tentativa de lovitura de stat este un fapt a carui negare nu poate fi discutata decat in termenii cretinismului sau candorii, dupa cum se exprima dl. Razvan Theodorescu. Oricine s-a aflat in acele ore la Televiziune, la Interne sau la Politie poate rememora mirosul salbaticiei si fricii care pluteau in aer. E lesne de inteles ca imaginile din seara aceea, transmise de TVR, si mai ales lipsa oricaror imagini, vreme de 40 de minute, pe micul ecran, au creat, inevitabil, o stare de tensiune, de panica, in intreaga tara. Ceea ce s-a intamplat a doua zi in Bucuresti, incepand cu primele ore ale diminetii, a fost o reactie tot atat de inevitabila; spirala violentei, odata initiata, urca intruna. Aceasta reactie s-ar fi produs si in lipsa apelului prezidential, care a avut ca principal efect diminuarea creditului de care se bucura Presedintele si Guvernul. In aceste conditii, comportamentul grupurilor mineresti si muncitoresti nu a fost, nici nu avea cum sa fie, pasnic.”
Alt editorial bolșevic, marca CT Popescu, scris pe vreme când bolșevicul Iliescu premedita crimele din 14-15 iunie
In editorialul “Prostii si Desteptii” publicat pe 18 mai, Cristian Tudor Popescu isi manifesta plenar dispretul fata de protestatarii din Piata: “In discutiile de prin restaurante sic, o parte din intelighentia romana insulta cu o virulenta pe care n-as fi indraznit sa mi-o imaginez, pe toti cei care nu fac parte din lumea buna. Lumea doimaistilor, a clientilor restaurantului Chinezesc si ai Poienii Brasov. A celor care se screm sa-si exhibe extazul vizavi de un Tarkovski, sau Wajda, un Antonioni, pe culoarul de panta al iesirii din Cinemateca. Cu o nonsalanta buimacitoare, cei ce se pretind intelectuali calca regula de temelie a intelectualului: relativizarea. Noi suntem posesorii adevarului suprem, toti ceilalti sunt niste minti confuze care ar face bine sa ne urmeze, altminteri va fi rau de ei. Tot ce se spune (se urla) in Piata Universitatii e bun si frumos, inclusiv scandarea dincolo de bestialitate: Iliescu du-te acasa, Ai nevasta canceroasa.
Galerie foto
[ngg_images source=”galleries” container_ids=”25″ ID=”2344″ override_thumbnail_settings=”1″ thumbnail_width=”450″ thumbnail_height=”450″ thumbnail_crop=”1″ images_per_page=”1″ border_size=”0″ border_color=”#eeeeee” spacing=”2″ number_of_columns=”0″ ngg_triggers_display=”always” captions_enabled=”1″ captions_display_sharing=”1″ captions_display_title=”0″ captions_display_description=”1″ captions_animation=”titlebar” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″ display_type=”photocrati-nextgen_pro_thumbnail_grid”]
