Curtea Constituţională a României (CCR) a decis, joi, că odificarea legislativă prin care persoanele fizice autorizate (PFA), întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale se puteau transforma în societăţi cu răspundere limitată (SRL) sau altfel de societăţi comerciale încalcă Legea Fundamentală.
Astfel, cu unanimitate de voturi, CCR a admis obiecţia ridicată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) şi a constatat că este neconstituţională, în ansamblul său, Legea pentru completarea OUG 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale.
Legea a fost adoptată în Parlament în luna octombrie şi prevedea introducerea art. 33 (1) în OUG 44/2008, cu următorul cuprins: „(1) Prin excepţie de la prevederile art.21, 27 şi 33, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale pot opta, după minimum un an de funcţionare, pentru modificarea formei de organizare în societate în una dintre formele prevăzute la art. 2 din Legea societăţilor nr.31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă depun la oficiul registrului comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea următoarele documente: a) certificatul de înregistrare obţinut conform prezentei ordonanţe de urgenţă; b) actul constitutiv al societăţii şi dovada efectuării vărsămintelor în temeiul actului constitutiv, cu excepţia societăţilor cu răspundere limitată; c) dovada sediului social; d) certificatul de atestare fiscală; e) codul de înregistrare în scopuri de TVA, după caz. (2) Societatea înfiinţată potrivit alin.(1) îşi menţine codul de identificare fiscală şi codul de înregistrare în scopuri de TVA. (3) În termen de 3 zile lucrătoare de la depunerea documentelor, autorităţile competente vor elibera certificatul de înmatriculare al noii societăţi”.
Precizările CCR:
„Prin această modificare legislativă persoanele fizice autorizate (PFA), întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale se puteau reorganiza, prin transformare, în una dintre entităţile reglementate de art. 2 din Legea societăţilor nr.31/1990, respectiv: societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni, societate cu răspundere limitată.
În esenţă, CCR a reţinut că intenţia legiuitorului de a reglementa un drept de opţiune al persoanelor fizice autorizate, al întreprinderilor individuale şi al celor familiale pentru modificarea formei de organizare în societate în una dintre formele prevăzute de Legea societăţilor nr.31/1990 nu este însoţită de reglementarea în concret a unei proceduri legale care să permită realizarea efectivă a acestei modificări, având în vedere regimul juridic diferit al societăţilor reglementat prin Legea nr.31/1990.
Curtea a constatat că simpla exercitare a unui drept de opţiune recunoscut la nivel legal unor entităţi fără personalitate juridică, chiar însoţită de depunerea unor înscrisuri, nu este suficientă şi nu poate conduce în mod automat şi integral la asimilarea regimului juridic al entităţilor economice fără personalitate juridică, reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, cu regimul juridic al societăţilor cu personalitate juridică, reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nici nu determină aplicarea corespunzătoare a procedurii prevăzute de Legea nr.31/1990 în cazul schimbării formei societăţilor.
Curtea a mai reţinut că, în condiţiile în care nu se stabilesc în mod expres şi neechivoc procedura de transformare, condiţiile de fond şi formă necesare pentru a opera transformarea unei entităţi fără personalitate juridică în societate, legea criticată creează, sub unele aspecte, premisele unei aplicări neunitare a normelor legale instituite, iar în unele cazuri duce la imposibilitatea aplicării efective a legii criticate, generate de modul defectuos, imprecis şi incomplet de redactare a normelor acesteia, de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale referitoare la principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii”.
