Părinţii apelează la ajutorul unui psiholog abia după ce epuizează toate variantele și constată că problema copiilor lor nu numai că nu a dispărut, dar s-a acutizat. Trebuie ştiut însă că nu numai copiii hiperactivi (de multe ori numiți “obraznici”), ci și cei exagerat de cuminți trebuie văzuţi de un specialist.
Pentru a preveni și a combate agravarea situației, Specialiștii în psihologia copilului și adolescentului de la Minnie Psychological Center au identificat cele mai frecvente zece semne care arată că juniorul are nevoie de ajutorul unui psiholog.
Totodată, doctorul în psihologie Geanina Cucu-Ciuhan, profesor universitar și directorul Centrului, subliniază faptul că problemele de natură psihologică nu apar doar la copiii hiperactivi (de multe ori numiți “obraznici”), dar și la copiii exagerat de cuminți.
Cele zece semne sunt:
- Nu vorbește deloc sau vorbește foarte puțin
Deși are vârsta corespunzătoare, nu înţelege ceea ce-i spuneţi, nu vorbeşte deloc, nu are un limbaj funcţional (nu foloseşte cuvintele cu scopul de a comunica) și vorbeşte foarte puţin.
Psihologul Geanina Cucu-Ciuhan afirmă că juniorul are nevoie de consultul unui specialist și atunci când nu vă priveşte când îi vorbiţi sau îl strigați, preferă jocul solitar şi evită interacţiunea socială, pare absent sau “în lumea lui”, se joacă inadecvat (de ex. analizează sau învârte roţile unei maşinuţe), îi lipsește jocul simbolic (nu se poate preface că un obiect este altceva decât este în realitate, nu se poate juca de-a…).
- Este neatent, hiperactiv sau impulsiv
Copilul întâmpină dificultăți în activitatea școlară atunci când este neatent (neatent la detalii, greşeşte din neglijenţă, pare că nu ascultă, are dificultăţi în menţinerea atenţiei un timp îndelungat, prezintă dificultăţi în ceea ce priveşte organizarea activităţilor, uită sau pierde obiecte etc.), este hiperactiv (este în continuă mişcare, are dificultăţi în a rămâne aşezat în situaţiile care presupun acest lucru, se agită şi se foieşte pe scaun, aleargă şi se caţără excesiv), este impulsiv (vorbeşte neîntrebat, răspunde la întrebări înainte ca acestea să fie complet formulate, are dificultăţi în a-şi aştepta rândul, îi întrerupe frecvent pe ceilalţi).
- Nu reușește să-și însușească scrisul, cititul și abilitățile de calcul
Dacă micuțul nu reușește, după o perioadă, să învețe să scrie, să citească sau nu reușește să realizeze operațiuni de calcul atunci când ceilalți clasă fac aceste lucruri cu ușurință, părinții trebuie să remarce rapid aceste probleme și să apeleze la psiholog. Dacă juniorul rămâne mult în urma celorlalți colegi situația se va înrăutăți și se vor instala stări precum anxietatea, frustrarea sau chiar depresia.
- Nu are control sfincterian sau și-a pierdut această abilitate
Dacă după vârsta de 3 ani copilul își pierde controlul sfincterian, părinţii trebuie să apeleze atât la medicul de familie, cât și la psiholog, pentru o evaluare complexă a acestuia.
“Când enurezisul se manifestă la un copil de vârstă şcolară, el este o regresie pe scara achiziţiilor generată de o situaţie conflictuală. Este o formă de apărare patologică, o modalitate prin care copilul încearcă inconştient să atragă atenţia anturajului asupra unei situaţii pe care n-o poate tolera. Atitudinea anturajulul are darul de a întări simptomul. Astfel, pe măsură ce toleranţa celor din jur scade, manifestările copilului câştigă în complexitate, apărând elemente astenice şi obsesiv-fobice ce se reflectă in personalitatea copilului (devine timid, nesigur, şi chiar fricos).”, declară directorul Minnie Psychological Center.
- Are mișcări involuntare la nivelul feței sau la nivelul corpului
Părinții își pot da seama că juniorul are ticuri, atunci când acesta manifestă diferite mişcări involuntare la nivelul feţei (grimase) sau la nivelul altor părţi ale corpului. Ticul este experimentat de copil ca irezistibil, dar poate fi suprimat pentru intervale variabile de timp. Ticurile pot apărea fie în urma unor traume de natură psihologică, fie prin imitaţie, fie prin fixarea unor mecanisme de apărare.
- Se enervează foarte ușor, este certăreț și sfidător
Un alt semn identificat de specialiști se referă la atitudinea sfidătoare a copilului față de părinți sau față de cadrele didactice. “Dacă vă sfidează, refuză vehement să se conformeze regulilor dumneavoastră sau ale profesorilor, se enervează foarte ușor și îi enervează deliberat pe alții, se ceartă foarte des cu adulții și este foarte greu de controlat, înseamnă că are nevoie de ajutorul unui specialist pentru a învăța să-și să-și identifice și să-și controleze emoțiile negative care stau la baza pornirilor agresive și pentru a-l ajuta să-și canalizeze energia și impulsivitatea spre activități constructive”, declară prof. univ. dr. Geanina Cucu-Ciuhan.
- Are un comportament agresiv accentuat față de copii, animale sau obiecte
Un semn evident că părintele trebuie să meargă împreună cu copilul la psiholog este atunci când juniorul manifestă un comportament agresiv accentuat (ameninţă, intimidează şi loveşte alţi copii sau animalele, distruge în mod deliberat bunurile/proprietăţile altora, fură obiecte de valoare din case sau din maşini, fuge de acasă sau lipseşte noaptea în ciuda interdicţiilor, chiuleşte de la şcoală).
- Are tulburări de alimentație și teamă accentuată de a nu lua în greutate
Tulburările de alimentație și teama de a nu lua în greutate nu mai reprezintă de mulți ani probleme care se întâlnesc la adulți, ci aceste tulburări de comportament se regăsesc și în rândul copiilor și mai ales în rândul adolescenților. Ne putem da seama dacă un copil sau adolescent are nevoie de sprijinul unui psiholog dacă acesta prezintă tulburări în ceea ce priveşte comportamentul alimentar şi o teamă accentuată de a nu lua în greutate.
Copiii și adolescenții diagnosticați cu anorexie nervoasă suferă de regulă și de depresie, anxietate, precum și de alte sindroame din categoria sănătății mintale. Acestea sunt cauzele serioase pentru care ei se înfometează sau fac exerciţii fizice în exces pentru a-şi menţine greutatea corporală mult sub greutatea recomandată. Totodată, după un episod de mâncat compulsiv (îşi pierde controlul şi ingerează o cantitate mare de alimente), recurge la diferite modalităţi inadecvate de control al greutăţi (vărsături autoprovocate, abuzul de laxative sau diuretice, înfometare sau exerciţii fizice în exces).
- Prezintă deteriorări în dezvoltarea limbajului receptiv și/sau expresiv, deși dezvoltarea intelectuală generală este normală
Sunt suficiente cazuri în care un copil, chiar dacă o dezvoltare intelectuală generală normală, să prezinte deteriorări accentuate în ceea ce privește dezvoltarea limbajului receptiv și expresiv sau chiar ambele în același timp. În aceste cazuri, copilul are dificultăţi în emiterea şi utilizarea anumitor sunete, repetă sau prelungește anumite sunete sau prezintă un spasm sau un blocaj la emiterea unor sunete. În toate cazurile, psihologul-logoped îl poate ajuta pe copil să scape de aceste probleme.
- Are temeri excesive
Chiar și temerile excesive față de obiecte sau situații specifice (spre exemplu fobiile de obiecte ascuțite sau de a folosi liftul, de a vorbi în public etc.) reprezintă semne clare că juniorul are nevoie de ajutorulul unui psiholog.
“Există copii care prezintă o teamă exagerată de obiecte sau situații concrete, se panichează atunci când se separă de părinte sau doar anticipează o prezumtivă separare, se trezesc frecvent noaptea din cauza coșmarurilor, reconstruiesc prin joc repetativ sau prin desen situații care le-au cauzat traume. În astfel de cazuri avem de-a face cu o formă de anxietate la copil – fobie, anxietate socială sau, cel mai grav, sindrom de stres posttraumatic, iar părintele trebuie să apeleze la consultul unui psiholog”, conchide , directorul Minnie Psychological Center.
Centrul de cercetare, diagnostic și tratament pentru tulburările de dezvoltare Minnie Psychological Center în luna august 2015 prin schema de ajutor de minimis, în cadrul proiectului POSDRU/176/3.1/S/150369 “Start Up Antreprenorial”.
