Cadrele didactive care hărţuiesc sexual un elev sau student riscă majorarea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege, a decis Senatul, luni, în calitate de primă Cameră sesizată, care a admis un amendament la proiectul legislativ depus de parlamentari USR, neafiliaţi, PNL și PSD.
Inițiativa legislativă „Zero toleranţă pentru hărţuirea sexuală în şcoli şi universităţi” are ca obiect modificarea art. v223 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, în sensul extinderii sferei de incriminări referitoare la hărţuirea sexuală şi al instituirii unor variante agravante ale acestei infracţiuni.
Conform proiectului, „se asimilează hărţuirii sexuale utilizarea, chiar pentru o singură dată, a oricărei forme de presiune gravă, cu scopul real sau aparent de a obţine un act de natură sexuală, fie în favoarea autorului faptelor, fie în favoarea unei alte persoane, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă. Pretinderea, în mod repetat, de favoruri de natură sexuală, dacă prin aceasta victima a fost intimidată, pusă într-o situaţie umilitoare sau i-a fost cauzată o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă”.
„Dacă faptele prevăzute la alin 1 şi 2 (n.r. cele care definesc hărţuirea sexuală) au fost săvârşite de către personalul didactic din învăţământul universitar sau preuniversitar împotriva unui elev sau student, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime”.
Iniţiatorul detaliază că modificările propuse sunt de natură să adauge claritate textului de lege, reglementând şi situaţiile în care fapta constituie infracţiuni chiar şi în absenţa caracterului repetitiv al acţiunii şi adăugând în conţinutul infracţiunii sintagma “sau îi cauzează o stare de temere, întrucât actele de hărţuire sexuală generează deseori o stare de temere, mai degrabă decât o stare de umilire”.
În proiect se menţionează că, în anumite contexte sociale, hărţuirea sexuală reprezintă un pericol social mai mare, prin urmare se impune o pedeapsă mai aspră pentru a descuraja astfel de comportamente. Cea de-a doua agravantă, cu precădere, apreciază iniţiatorii, care prevede o faptă de hărţuire sexuală împotriva unui student sau elev, de către un cadru didactic, auxiliar sau administrativ din învăţământul universitar sau preuniversitar, “comportă un grad ridicat de periculozitate socială, dată fiind vârsta mai fragedă a victimei, raportul de putere dintre victimă şi agresor, precum şi situaţia victimei de a se afla în desfăşurarea studiilor”.
Pretinderea repetată de favoruri de natură sexuală sau exercitarea unei forme de presiune gravă în scopul obţinerii de acte de natură sexuală, potrivit propunerii legislative, nu mai este condiţionată de relaţia de muncă sau relaţii similare existente între victime şi agresor.
