Se poate spune că ediţia din acest an a Campionatului European de fotbal este una aniversară în condiţiile în care va fi a 15-a oară în istorie când cele mai puternice echipe de pe Bătrânul Continent îşi dispută supremaţia.
Istoria Campionatului European de fotbal a început în 1960, când doar 17 echipe au avut curajul să intre în preliminarii, spre deosebire de zilele noastre când numai la turneul final avem 24 de echipe calificate.
Au lipsit Germania de Vest, Italia şi Anglia, echipe aflate încă în formare şi care nu aveau curajul să se pună cu nişte formaţii precum URSS, Iugoslavia sau Cehoslovacia, toate între timp dezmembrate.
Primul meci din istorie contând pentru calificările la Euro a avut loc pe 5 aprilie 1959, la Dublin. Irlanda învingea cu 2-0 pe Cehoslovacia în prima manşă a turului preliminar. Culmea, Cehoslovacia urma să câştige bronzul peste doar ceva mai mult de un an.
Forţa ofensivă a Cehoslovaciei, cu Bubernik şi Pavlovic în prima plan, a făcut diferenţa. Cehoslovacia a câştigat returul cu Irlanda cu 4-0 şi a mers în faza optimilor de finală.
Aflată între cele 16 echipe implicate în lupta pentru câştigarea Campionatului European, România a trecut de Turcia, cu 3-0 şi 0-2, dar s-a oprit în faza sferturilor de finală, tocmai în faţa Cehoslovaciei, 0-2 şi 0-3.
În cele din urmă s-a ajuns la un Final Four găzduit de Franţa, 6-10 iulie 1960, şi în care gazdele competiţiei trebuiau să-i oprească pe năvalnicii estici, respectiv Iugoslavia, URSS şi Cehoslovacia.
Misiunea Franţei a fost una imposibilă, 4-5 în semifinala cu Iugoslavia, după 4-2 în minutul 74, şi 0-2 în finala mică disputată împotriva Cehoslovaciei.
Învingătoare cu 3-0 în semifinala cu Cehoslovacia, URSS a avut mari emoţii, dar a revenit de la 0-1 în finala cu Iugoslavia şi şi-a adjudecat trofeul graţie unei victorii obţinute cu 2-1 printr-un gol marcat în minutul 113 de Viktor Ponedelnik.
Iugoslavul Milan Galic şi-a trecut în cont primul gol din istorie marcat la un turneu final de Campionat European. Dovadă pentru supremaţia Estului stă şi echipa turneului final alcătuită din cinci jucători din URSS, patru jucători din Iugoslavia şi doi fotbalişti din Cehoslovacia: Lev Iaşin – Ladislav Novak, Vladimir Durkovic – Valentin Ivanov, Josef Masopust, Igor Netto – Bora Kostic, Dragoslav Sekularac, Viktor Ponedelnik, Milan Galic, Slava Metreveli.
De remarcat că era o perioadă în care sistemul de joc era 1-2-3-5, ceea ce s-a tradus la vremea respectivă într-o medie de 4,25 goluri pe meci la turneul final, cifră de neconceput în zilele noastre.
