Polonia, din ce în ce mai ambiţioasă pe scena europeană, preia de la Ungaria preşedinţia prin rotaţie a Consiliului Uniunii Europene la 1 ianuarie 2025, schimbare salutată cu uşurare la Bruxelles, notează luni AFP.
Timp de şase luni, este de aşteptat ca Varşovia să aibă un joc mult mai orientat spre conlucrare decât Budapesta în efortul de a face să progreseze problemele europene – începând cu sprijinul pentru Ucraina, Polonia fiind unul dintre cei mai fervenţi apărători ai acestuia, în timp ce Viktor Orban a stârnit iritarea Bruxellesului cu vizita sa din iulie la Moscova pentru a se întâlni cu Vladimir Putin şi cu iniţiative luate fără concertare.
Preşedinţia ungară s-a dovedit „destul de exasperantă” pentru alte ţări europene, rezumă Guntram Wolff, de la centrul de cercetare Bruegel, cu sediul la Bruxelles.
„Toată lumea aşteaptă cu nerăbdare un nou început”, confirmă un diplomat, vorbind sub rezerva anonimatului.
Preşedinţia poloneză începe în contextul incert al venirii la putere a lui Donald Trump, pe 20 ianuarie, în Statele Unite ale Americii, iar europenii se tem de o „dezangajare” a americanilor în Ucraina şi de tensiuni comerciale cu SUA.
„Suntem într-o perioadă de provocări extreme, cu un război chiar lângă noi”, în Ucraina, subliniază ambasadoarea Agnieszka Bartol, reprezentantă permanentă a Poloniei la Uniunea Europeană.
Timp de şase luni, Polonia a acordat prioritate securităţii europene, fie în plan militar, economic sau energetic.
Guvernul polonez intenţionează, de asemenea, să investească în lupta împotriva imigraţiei ilegale şi aşteaptă înainte de summitul european din martie propunerea Comisiei privind facilitarea expulzărilor.
Această problemă „se va afla pe ordinea de zi foarte repede”, insistă Agnieszka Bartol, care consideră că pactul privind azilul şi migraţia, adoptat în mai 2024, dar căruia Polonia i s-a opus, este insuficient.
În dosarul migraţiei, guvernul lui Donald Tusk a obţinut undă verde de la Comisie pe 11 decembrie pentru anumite limitări excepţionale ale dreptului la azil, în cazul „instrumentalizării” migranţilor de către Rusia. Polonia acuză Rusia şi Belarus că folosesc afluxul de migranţi la graniţa sa pentru a destabiliza regiunea.
„Coabitare foarte grea”
Printre alte aspecte ale preşedinţiei poloneze, Varşovia ar urma să susţină „pactul pentru o industrie curată” pe care Comisia Europeană trebuie să-l prezinte la sfârşitul lunii februarie. Polonia s-a poziţionat în acest sens devenind lider european în producţia de baterii cu litiu pentru vehicule electrice.
„Polonia este bine plasată pentru a-şi valorifica preşedinţia astfel încât să obţină un acord asupra unui program robust de investiţii al UE în tehnologii curate”, consideră Neil Makaroff, membru al grupului de reflecţie Strategic Perspectives.
Ţara cu aproape 37 de milioane de locuitori rămâne totuşi foarte dependentă de cărbune, sursa a 63% din producţia sa de energie electrică în 2023. Totuşi, Polonia încearcă să se îndrepte către surse regenerabile, asociate cu proiectul de punere în funcţiune a unei prime centrale nucleare până în 2030.
În ceea ce priveşte clima, europenii trebuie să negocieze în cursul anului obiectivul propus de Comisie de a reduce emisiile de gaz cu efect de seră cu 90% în 2040, faţă de 1990. Discuţiile însă abia au început, iar unele ONG-uri se tem că preşedinţia poloneză nu va fi deschisă pe această temă şi că va trebui să se aştepte preluarea ştafetei de către Danemarca, la 1 iulie.
Exercitată pe rând de fiecare stat membru timp de şase luni, preşedinţia prin rotaţie a Consiliului UE are o dimensiune simbolică, dar poate da un impuls blocului celor 27.
Ambiţiile Poloniei ar putea fi, totuşi, limitate de calendarul electoral naţional. În 2025 sunt prevăzute alegeri prezidenţiale în 2025, ceea ce l-ar putea încuraja pe Donald Tusk să se arate prudent pe scena europeană.
„Acest lucru constituie un handicap deoarece se află într-o coabitare foarte dificilă”, aminteşte un diplomat european. Polonezii „se vor poziţiona întotdeauna în marile probleme în raport cu alegerile prezidenţiale”.
Polonia se confruntă cu o coabitare delicată între guvernul pro-european Tusk şi preşedintele conservator Andrzej Duda, apropiat de partidul naţionalist polonez Lege şi Justiţie (PiS) şi care şi-a folosit dreptul de veto faţă de majoritatea iniţiativelor legislative guvernamentale.
