Naţionala feminină de handbal a României este pe punctul de a părăsi Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, după ce a suferit a treia înfrângere, din cinci meciuri jucate în grupa preliminară, 27-28 cu Norvegia, campioana mondială, europeană şi olimpică en-titre.
Cu patru puncte acumulate până acum, echipa noastră este abia a cincea în Grupa A şi mai are o singură şansă, ca Angola să bată pe Spania în ultimul meci din grupă, pentru ca noi să trecem pe 4 şi să ne asigurăm calificarea în faza sferturilor de finală.
Indiferent de soarta acestei grupe, România a arătat şi în partida cu Norvegia ca o echipă mică, depăşită mult la viteza de joc. Multă lume a sperat într-un egal de salon, care să permită ambelor echipe să meargă la braţ în sferturi, dar cine spera la aşa ceva e clar că s-a înşelat măcar din două motive.
Pe de o parte, nordicii, prin stilul lor de a fi, nu-şi permit asemenea artificii. Pe de altă parte, era evident că Norvegia avea tot interesul să scape de un adversar incomod care poate fi Cristina Neagu. Pentru că, spre deosebire de meciul cu noi, în care cele 11 goluri marcate de Neagu au făcut ca diferenţa să fie minimă, deşi Norvegia a condus mai tot meciul, nordicele au avut o viaţă mult mai uşoară cu Angola (30-20) sau cu Spania (27-24).
În plus, trebuie precizat că stăm la mâna unei echipe, Angola, care este calificată indiferent de rezultatul meciului cu Spania. Şi doar dorinţa de a evita locul 4 şi un sfert cu invincibila Rusie (5 victorii din 5 meciuri în Grupa B) o poate motiva.
Însă per total este evident că o prezenţă a noastră între cele mai bune opt echipe de la această competiţie ar fi în mare măsură injustă. Pentru că apărarea a clacat în dese rânduri nepermis de uşor, atacul a stat mai mereu pe umerii Cristinei Neagu şi, lucrul cel mai greu de digerat, echipa a arătat mari probleme la condiţia fizică şi viteza de joc, lucruri greu de acceptat când intri la Jocurile Olimpice din postura de medaliată cu bronz la ultimul Campionat Mondial.