Două dintre marile speranţe ale României pentru medalii la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro au fost gimnaştii Cătălina Ponor şi Marian Drăgulescu.
Deşi trecuţi bine de prima tinereţe sportivă, cei doi au revenit în activitate cu gândul de a da lovitura şi de a-şi îmbogăţi palmaresul personal cu câte o medalie olimpică.
Au mizat din plin pe aparatele pe care le stăpânesc cel mai bine, bârnă, respectiv sărituri, însă concursul de la Rio a demonstrat că lumea sportului s-a upgradat, că vechea gardă a apus şi că nu mai este la modă ca medaliile să se împartă doar la câteva ţări precum Rusia, SUA, România şi China.
Cvadruplu campion mondial la sărituri (Gent 2001, Melbourne 2005, Aarhus 2006 şi Londra 2009), Drăgulescu a încercat să fure ochii arbitrilor cu o săritură făcută în premieră la Rio. A reuşit în mare măsură, bifând o medie de 15,449 puncte. Însă a terminat doar al patrulea.
În special pentru că această competiţie a fost dominată de săriturile fascinante ale nord-coreanului Ri Se Gwang, sportiv care este regele acestui aparat de vreo trei ani încoace.
Dar şi din cauza regulamentului. Drăgulescu a obţinut aceeaşi medie cu ocupantul locului al treilea, japonezul Kenzo Shirai. Iar regulamentul spune că la egalitate este avantajat sportivul cu note mai bune la execuţie, în acest caz … Shirai.
Ulterior a intrat în focuri Cătălina Ponor, la bârnă. Din păcate sportiva noastră a fost copleşită de emoţii, lucru de neconceput la o gimnastă care are în palmares trei titluri olimpice, unul chiar la bârnă, în 2004, şi şapte titluri europene dintre care patru cucerite la bârnă.
Cătălina a avut multe ezitări şi a încheiat finala cu o notă de 14, fiind doar a şaptea, la mare distanţă de podium. Interesant este că finala a fost câştigată de olandeza Sanne Wevers, care le-a bătut fără probleme pe americancele Laurie Hernandez şi Simone Biles.
România rămâne cu patru medalii cucerite la actuala ediţie a Jocurilor Olimpice şi speranţele noastre pentru o îmbunătăţire a acestui palmares sunt din ce în ce mai mici.
