Deputata PSD Andreea Cosma, judecată pentru infracțiuni de corupție – la fel ca tată ei, fostul baron de Prahova, Mircea Cosma, condamnat deja în primă instanță la 8 ani de închisoare, și ca fratele ei, fost deputat PSD Vlad Cosma, condamnat la 5 ani – vrea, nici mai mult, nici mai puțin, dezincriminarea infracțiunilor de corupţie comise cu obținerea de foloase necuvenite pentru alţii.
Esate o propunere legislativă pentru modificarea Legii nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Proiectul a fost depusă la Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, şi este iniţiat de mai mulţi deputaţi PSD, printre care şi Andreea Cosma, însă este semnată numai de social-democratul Cătălin Rădulescu.
Semnatarii propun ca sintagma „Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite” din aliniatul 1 al articolului 12 să fie înlocuit cu „Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine de bani, bunuri ori alte foloase materiale necuvenite”.
Argument șocant: “Actuala prevedere din Legea 78/2000 nu are legătură cu realitatea”
„Sintagma «pentru sine sau pentru altul» a urmărit, în concepţia legiuitorului, evitarea situaţiei în care autorul faptei deşi comite o infracţiune, ar putea să invoce, în apărarea să, faptul că nu este beneficiarul foloaselor rezultate, în fapt, o asemenea abordare nu are legătură cu realitatea. Astfel, este absurd să presupunem faptul că o persoană comite o asemenea infracţiune fără nici un fel de interes ori beneficiu personal, doar pentru a aduce foloase necuvenite unei terţe persoane”, se arată în expunerea de motive.
Astfel, potrivit proiectului, forma modificată a articolului va fi: „(1) Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine de bani, bunuri ori alte foloase materiale necuvenite: a) efectuarea de operaţiuni financiare, că acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea unei tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atributiei sau însărcinării sale: b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii”.
Iniţiatorii motivează că acela care comite fapta incriminată are un interes, nelegitim, şi nu beneficiază, chiar şi indirect, de folosul rezultat:
„Dacă acest interes nelegitim şi beneficiul rezultat nu aparţin, cel puţin parţial, şi autorului, atunci nu poate fi vorba de o infracţiune de corupţie sau asimilată unei infracţiuni de corupţie.
Este esenţial să se determine o legătură certă între fapta incriminată şi beneficiul rezultat, în favoarea făptuitorului.
Faptul că această legătură poate fi intermediată nu înlătura posibilitatea determinării, că şi obligaţia de a fi determinată cu certitudine.
Beneficiarul aparent este, în fapt, doar un intermediar, altfel nu ne găsim în prezenţa unei infracţiuni de corupţie. În ceea ce priveşte sintagma «bani, bunuri ori alte foloase necuvenite», intenţia legitimă a legiuitorului de a nu limita tipurile de foloase necuvenite ce se pot obţine dintr-o asemenea infracţiune a dus, în timp, la absurdităţi şi la concluzii contrare acestei intenţii.
Astfel, câştigul de imagine, popularitaea ori rezultatul unui scrutin electoral au devenit foloase necuvenite ale unor infracţiuni de corupţie sau asimilate acestora, ceea ce este absurd. În aceste condiţii, se creează posibilitatea de a eticheta drept folos necuvenit absolut orice, ceea ce, cu siguranţă nu a fost şi nu este în intenţia legiuitorului”.
