Comisia de la Veneţia, organ consultativ al Consiliului Europei, a făcut public un raport pe tema anulării alegerilor prezidenţiale din România în 6 decembrie 2024 de către Curtea Constituţională.
Raportul este un răspuns al solicitării făcute, în decembrie, de Theodoros Rousopoulos, preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (PACE).
Lasconi: „Comisia de la Veneția confirmă că decizia CCR de anulare a alegerilor prezidențiale a fost una abuzivă”
Potrivit unui comunicat de presă transmis luni, Comisia de la Veneţia nu are în competenţă analizarea faptelor în speţa din România sau să examineze decizia CCR, dar precizează că doar în anumite circumstanţe – şi dacă sunt îndeplinite mai multe condiţii şi garanţii – o instanţă constituţională poate invalida alegerile.
Având în vedere că instanţele – inclusiv curţile constituţionale – se caracterizează prin faptul că doar reacţionează, nu stabilesc ordinea de zi, Comisia de la Veneţia consideră că puterea curţilor constituţionale de a invalida alegerile din oficiu ar trebui limitată la circumstanţe excepţionale şi reglementată în mod clar, pentru a păstra încrederea alegătorilor în legitimitatea alegerilor.
Decizie-șoc! Curtea Constituţională îi prelungește mandatul lui Iohannis prin anularea alegerilor prezidenţiale, deși validase rezultatele primului tur iar votarea pentru turul II începuse deja
Standardele internaţionale nici nu impun, nici nu interzic în principiu din oficiu deciziile curţilor constituţionale, adaugă Comisia de la Veneţia.
Codul de bune practici în materie electorală impune un sistem eficient de căi de atac şi prevede, în particular, că „organul de apel trebuie să aibă autoritatea de a anula alegerile în cazul în care neregulile ar fi putut afecta rezultatul”, scrie în raport.
Ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor alegerilor pe baza încălcării drepturilor, libertăţilor şi intereselor electorale nu numai de către stat, ci şi de către părţile interesate electorale publice şi private – ţinând cont de faptul că statul are obligaţii pozitive de a garanta alegeri libere, inclusiv o campanie corectă, explică raportul.
Garanţiile procedurale sunt cruciale, aşa cum este stabilit de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi orice decizie de a anula alegerile trebuie să fie suficient explicată cu fapte clar conturate care dovedesc nereguli grave.
Iohannis: „Nu fac pe nimeni responsabil; să culpabilizăm pe cineva nu ne-ar duce foarte departe”. Rămâne la Cotroceni după ce i se încheie mandatul: „Cum să plec, dacă Constituţia îmi spune să stau?!”
Propaganda de campanie intră de obicei sub protecţia libertăţii de exprimare, cu excepţia cazului în care depăşeşte limitele permise, de exemplu sub formă de discurs instigator la ură împotriva adversarilor politici.
Deşi campaniile online de pe platformele de social media pot fi noi ca formă şi impact, utilizarea acestora ar trebui să fie în continuare supusă regulilor generale privind finanţarea campaniei şi de transparenţă.
Dovedirea încălcărilor legii prin campanii online şi prin intermediul reţelelor sociale este o provocare. Deciziile bine motivate şi transparente sunt cruciale, iar astfel de decizii ar trebui să indice cu precizie încălcările şi dovezile şi nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informaţii clasificate (care pot fi folosite doar ca informaţii contextuale), deoarece acest lucru nu ar garanta transparenţa şi verificabilitatea necesare, se mai arată în raport.
Recomandări-cheie:
A. Deciziile de anulare a rezultatelor alegerilor ar trebui să fie luate de cel mai înalt organism electoral și astfel de decizii ar trebui să poată fi revizuite de cel mai înalt organ judiciar, de curtea constituțională sau de o instanță electorală specializată, atunci când există un astfel de organism judiciar [punctul 21];
B. Competența instanțelor constituționale de a invalida alegerile din oficiu – dacă există – ar trebui să fie limitată la circumstanțe excepționale și reglementată în mod clar [punctul 27];
C. Anularea unei părți a alegerilor sau a alegerilor ca întreg poate fi permisă numai în circumstanțe excepționale (formularea în original – very exceptional circumstances) ca ultima ratio și cu condiția ca neregulile din procesul electoral ar fi putut afecta rezultatul votului [punctele 18 și 39];
D. Procesul decizional privind rezultatele alegerilor trebuie să fie însoțit de garanții adecvate și suficiente care să asigure, în special, o procedură echitabilă și obiectivă și o decizie suficient de motivată, bazată pe fapte clar stabilite care dovedesc nereguli care sunt atât de semnificative încât ar fi putut influența rezultatul alegerile; părțile afectate trebuie să aibă posibilitatea de a-și prezenta punctele de vedere și dovezile, și puterea discreționară a judecătorului care examinează chestiuni electorale ar trebui să fie ghidată și limitată de condițiile prevăzute de lege; deciziile trebuie luate în termene rezonabile [par. 16, 28, 31, 33];
E. Ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor alegerilor pe baza încălcării drepturilor electorale, libertăților și intereselor electorale de către stat, actori electorali publici și privați, precum și pe baza influenței mass-media și, în special, a mass-mediei sociale, inclusiv a celor sponsorizate și finanțate din străinătate [punctele 48 și 49];
F. Statele ar trebui să reglementeze consecințele tulburărilor informaționale, ale atacurilor cibernetice și ale altor amenințări digitale la adresa integrității electorale; candidaților și partidelor trebuie să li se acorde un acces corect și acces corect și echitabil la mass-media online, iar reglementările ar trebui puse în aplicare pentru a se asigura că sistemele de inteligență artificială ale intermediarilor de internet nu favorizează anumite partide sau candidați în detrimentul altora [punctele 54 și 55];
G. Normele generale privind finanțarea și transparența campaniilor electorale ar trebui aplicate campaniei electorale online prin intermediul platformelor social media; statele ar trebui, de asemenea, să reglementeze faptul că publicitatea electorală online trebuie identificată ca atare și trebuie să fie transparentă, iar platformele social media sunt obligate să dezvăluie date privind publicitatea politică și sponsorii acesteia [punctele 56 și 58].
