Comisia de la Veneţia, organ consultativ al Consiliului Europei, a făcut public, luni, un raport pe tema anulării alegerilor prezidenţiale din România de către Curtea Constituţională în care consideră, între altele, că anularea alegerilor poate fi permisă doar în circumstanţe excepţionale.
Raportul urgent privind condiţiile şi standardele juridice prin care o curte constituţională ar putea invalida un scrutin răspunde unei solicitări făcute, în decembrie, de Theodoros Rousopoulos, preşedintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (PACE), potrivit unui comunicat de presă al Comisiei de la Veneţia.
Deşi raportul se bazează pe caracteristicile unui caz recent din România – privind invalidarea alegerilor din oficiu, tehnologiile digitale în campaniile electorale şi influenţa externă a unui alt stat – nu este de competenţa Comisiei de la Veneţia să analizeze faptele speţei din România sau să examineze decizia Curţii Constituţionale a României, se arată în comunicat. Întrebarea adresată Comisiei de la Veneţia este de natură generală şi se referă la o analiză a dreptului constituţional general comparativ şi a standardelor europene şi internaţionale.
Raportul subliniază că doar în anumite circumstanţe – şi dacă sunt îndeplinite mai multe condiţii şi garanţii – o instanţă constituţională poate invalida alegerile.
Având în vedere că instanţele – inclusiv curţile constituţionale – se caracterizează prin faptul că doar reacţionează, nu stabilesc ordinea de zi, Comisia de la Veneţia consideră că puterea curţilor constituţionale de a invalida alegerile din oficiu ar trebui limitată la circumstanţe excepţionale şi reglementată în mod clar, pentru a păstra încrederea alegătorilor în legitimitatea alegerilor.
Standardele internaţionale nici nu impun, nici nu interzic în principiu din oficiu deciziile curţilor constituţionale, adaugă Comisia de la Veneţia.
Codul de bune practici în materie electorală impune un sistem eficient de căi de atac şi prevede, în particular, că „organul de apel trebuie să aibă autoritatea de a anula alegerile în cazul în care neregulile ar fi putut afecta rezultatul”, scrie în raport.
Ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor alegerilor pe baza încălcării drepturilor, libertăţilor şi intereselor electorale nu numai de către stat, ci şi de către părţile interesate electorale publice şi private – ţinând cont de faptul că statul are obligaţii pozitive de a garanta alegeri libere, inclusiv o campanie corectă, explică raportul.
Garanţiile procedurale sunt cruciale, aşa cum este stabilit de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi orice decizie de a anula alegerile trebuie să fie suficient explicată cu fapte clar conturate care dovedesc nereguli grave.
Propaganda de campanie intră de obicei sub protecţia libertăţii de exprimare, cu excepţia cazului în care depăşeşte limitele permise, de exemplu sub formă de discurs instigator la ură împotriva adversarilor politici.
Deşi campaniile online de pe platformele de social media pot fi noi ca formă şi impact, utilizarea acestora ar trebui să fie în continuare supusă regulilor generale privind finanţarea campaniei şi de transparenţă.
Dovedirea încălcărilor legii prin campanii online şi prin intermediul reţelelor sociale este o provocare. Deciziile bine motivate şi transparente sunt cruciale, iar astfel de decizii ar trebui să indice cu precizie încălcările şi dovezile şi nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informaţii clasificate (care pot fi folosite doar ca informaţii contextuale), deoarece acest lucru nu ar garanta transparenţa şi verificabilitatea necesare, se mai arată în raport.
Comisia de la Veneţia face totodată mai multe recomandări.
Astfel, Comisia de la Veneţia consideră că deciziile de anulare a rezultatelor electorale ar trebui luate de cel mai înalt organ electoral şi astfel de decizii ar trebui să poată fi revizuite de către cel mai înalt organ judiciar, curtea constituţională sau o instanţă electorală specializată, atunci când există un astfel de organ judiciar.
Însă puterea curţilor constituţionale de a invalida alegerile din oficiu – dacă există – ar trebui limitată la circumstanţe excepţionale şi reglementată în mod clar, recomandă Comisia, care transmite totodată că „anularea unei părţi a alegerilor sau a alegerilor în ansamblu poate fi permisă numai în circumstanţe foarte excepţionale” ca ultim argument (ultima ratio în original – n.r.) şi cu condiţia ca neregulile din procesul electoral să fi afectat rezultatul votului.
Procesul decizional referitor la rezultatele alegerilor trebuie să fie însoţit de garanţii adecvate şi suficiente care să asigure îndeosebi o procedură echitabilă şi obiectivă şi o decizie suficient de motivată, bazată pe fapte clar stabilite ce dovedesc nereguli care sunt atât de semnificative încât ar fi putut influenţa rezultatul alegerilor; părţile afectate trebuie să aibă posibilitatea de a-şi prezenta punctele de vedere şi dovezile, şi prerogativele judecătorului care examinează chestiuni electorale ar trebui să fie ghidate şi limitate de condiţiile prevăzute de lege; deciziile trebuie luate în termene rezonabile.
Comisia de la Veneţia consideră totodată că ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor alegerilor pe baza încălcării drepturilor electorale, libertăţilor şi intereselor electorale de către stat, actori electorali publici şi privaţi, precum şi pe baza influenţei mass-media şi, în special, a social media, inclusiv a celor sponsorizate şi finanţate din străinătate.
Statele ar trebui să reglementeze consecinţele perturbărilor informaţionale, ale atacurilor cibernetice şi ale altor ameninţări digitale la adresa integrităţii electorale; candidaţilor şi partidelor trebuie să li se acorde un acces corect şi echitabil la mass-media online, iar reglementările ar trebui puse în aplicare pentru a se asigura că sistemele de inteligenţă artificială ale intermediarilor de internet nu favorizează anumite partide sau candidaţi în detrimentul altora.
Normele generale privind finanţarea şi transparenţa campaniilor electorale ar trebui aplicate şi campaniilor electorale din online prin intermediul platformelor de social media; statele ar trebui, de asemenea, să reglementeze faptul că publicitatea electorală online trebuie marcată ca atare şi trebuie să fie transparentă, iar platformele de social media sunt obligate să dezvăluie date privind publicitatea politică şi sponsorii acesteia.
