Codurile penale nu pot fi modificate prin ordonanță de urgență (OUG), așa cum a anunțat premierul Viorica Dăncilă luni seară, secondată de ministrul Justiției, Tudorel Toader. Motivul: Decizia 1.431 emisă de CCR în 3 noiembrie 2010 interzice Guvernului să intervină pe legile aflate în procedură parlamentară.
Or, Codurile penale au fost deja adoptate de Parlament, ele aflându-se în prezent la reexaminare, după ce au fost respinse parțial de Curtea Constituțională.
Mai mult, în timp ce Dăncilă anunța că va modifica prin OUG codurile penale, Senatul a adoptat cu 74 voturi “pentru”, 31 împotrivă şi 3 abţineri, în calitate de primă cameră sesizată, punerea în acord cu decizia CCR a Codului de procedură penală. Acum, actul normativ se află la Camera Deputaților, unde va primi votul final.
Dragnea vrea să scape urgent de dosarul “Bombonica”
Atunci de ce este nevoie de o ordonanță de urgență, când proiectul se află pe ultima sută de metri la vot? Este o întrebare la care PSD, în frunte cu Liviu Dragnea, are un singur răspuns: “Se lungește prea mult procesul legislativ și de contestare la CCR a acestor acte normative”.
Explicația este una singură: amnistia și grațierea vor fi mascate. Condamnat în primă instanță la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare, Dragnea pregătește o mare ilegalitate pentru a scăpa de dosarul “Bombonica”: Ordonanța de urgență va produce efecte imediat după publicarea în Monitorul Oficial, iar Avocatul Poporului – în caz că nu pleacă în concediu – o va ataca degeaba – dacă va lua în considerare decizia CCR din 2010.
CEX-ul PSD a decis în unanimitate modificarea prin OUG a Codurilor penale
În Decizia din 2010, CCR a decis că ”angajarea răspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, în condiţiile în care proiectul de lege se afla în proces de legiferare la Senat, în calitate de Cameră decizională, a declanşat un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, întrucât prin exercitarea de către Guvern a unei competenţe, cu nerespectarea cadrului constituţional care o circumstanţiază, s-a încălcat competenţa Parlamentului de unică autoritate legiuitoare”.
CCR a stabilit atunci că “legitimarea unui astfel de act (…) ar putea conduce, în final, la crearea unui blocaj instituţional, în sensul că Parlamentul ar fi în imposibilitate de a legifera, adică de a-şi exercita rolul său fundamental, de unică autoritate legiuitoare”.
