UPDATE: Președintele Senatulu, Nicolae Ciucă, și cel al Camerei Deputaților, Alfred Simonis, nu au mai convocat Parlamentul în sesiune extraordinară, așa cum au promis. Drept urmare, pensiile speciale rămân intacte.
Curtea Constituţională a României (CCR) a trimis spre publicare în Monitorul Oficial, luni, motivarea deciziei prin care cere Parlamentului să mențină pensiile speciale cu privilegiile din prezent. (Vezi document la finalul articolului)
Urmează convocarea, de către președintele Senatului, Nicolae Ciucă (PNL) , și cel interimar al Camerei Deputaților, Alfred Simonis (PSD), a sesiunii parlamentare exyraordinare, pentru modificarea Legii pensiilor speciale aprobate în 28 iunie și atacate de ÎCCJ, a doua zi, la CCR.
UPDATE: Nicolae Ciucă a scris pe Facebook, marți dimineață: „Legea pensiilor speciale trebuie modificată cât mai repede, pentru ca întreg textul actului normativ să se încadreze în limitele constituţionale. Voi convoca Biroul permanent al Senatului pentru a stabili coordonatele unei sesiuni parlamentare extraordinare, în care vom reexamina această lege şi o vom modifica astfel încât să respecte decizia Curţii Constituţionale”.
Decizia curții a fost pronunțată pe 2 august, după o amânare de o săptămână față de termenul stabilit inițial.
CCR aprobă pretențiile ÎCCJ și întoarce la Parlament Legea pensiilor speciale: Tăierea privilegiilor magistraților „afectează independenţa justiţiei”
Parlamentul a modificat mai mult de formă pensiile magistraților, care vor avea condiții neschimbate de pensionare timp de 5 ani de aici încolo, până în 2028: vor ieși la pensie după 25 de ani vechime, indiferent de vârstă, și vor beneficia de o pensie în cuantum de 80% din indemnizația brută și sporurile din ultima lună de activitate.
Ministrul Justiției, Alina Gorghiu (PNL), susține că „nu e un capăt de țară tranziția de 5 ani”.
Vârsta de pensionare va crește de anul viitor etapizat, de la 50 de ani, în 2024, la 60 de ani în 2035.
Parlamentul a mai decis în noua lege impozitarea cu doar 15% a părții de necontributivitate din pensiile speciale mai mari de 4.000 de lei net.
Jalon în PNRR; România pierde pe mâna PNL și PSD 3,1 miliarde de euro
Reforma pensiilor speciale este jalon în PNRR, astfel că dacă acesta nu este îndeplinit, România pierde, pe mâna PNL și PSD, suma de 3,1 miliarde de euro de la UE.
Pensiile speciale costă statul român în jur de 12 miliarde de lei anual.
În cazul procurorilor și judecătorilor, pensia medie este de 21.583 de lei, iar numărul celor pensionați era de 5.309, la sfârșitul lunii iulie. Alți 5.001 de „speciali” erau membrii Corpului diplomatic şi consular, funcționarii publici parlamentari, personalul aeronautic civil navigant, personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor și personal al Curții de conturi. Evident, majoritatea lucrează în continuare la stat și cumulează pensia specială uriașă cu salariul „gras”.
180.000 de „speciali” la MAI, MApN, SRI, SIE,SPP, STS
La MAI sunt 97.000 de pensionari speciali, care costă anual 5,2 miliarde de lei.
La MApN sunt în jur de 78.000 de beneficiari, în vreme ce în jur de 5.700 provin din SRI, SIE si STS. Costul cu pensiile acestora era în jur de 4 miliarde de lei, în 2022.
Judecătorii CCR au consfințit, într-un grosolan conflict de interese și cu suportul lui Iohannis, al PNL și al PSD, că pensiile nesimțite le sunt intangibile: „Legiuitorul să nu încalce garanţiile ataşate independenţei sistemului judiciar”
Judecătorii constituţionali, trei dintre ei fiind pensionari speciali, precizează în motivarea deciziei că statul poate decide să aleagă tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acordă, dar cu o singură condiţie: „să respect„ principiul nediscriminării”.
„Opţiunea legiuitorului în sensul impunerii unei sarcini fiscale asupra unui venit, acordat cu titlu de compensaţie, cu privire la care are libertatea de a-l modifica sau chiar elimina, în funcţie de politica statului în domeniul asigurărilor sociale, se plasează în marja proprie de apreciere, atât timp cât impunerea fiscală vizează toate categoriile de pensii de serviciu şi de pensii militare. Astfel, persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, respectiv beneficiarii de venituri din pensii şi/sau indemnizaţii pentru limită de vârstă acordate în baza unor legi sau statute speciale, li se aplică acelaşi tratament juridic sub aspectul modului de fiscalizare a venitului, cu respectarea dispoziţiilor art.56 alin.(2) din Constituţie referitoare la justa aşezare a sarcinilor fiscale.
Curtea reiterează că statul este liber să decidă cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau să aleagă tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri. Singura condiţie impusă statului este aceea de a respecta principiul nediscriminării, fiind absolut necesar ca măsura de reformare a regimului fiscal privind pensiile obţinute în baza unor legi sau statute speciale să fie aplicabilă tuturor categoriilor de beneficiari ai unor astfel de pensii, fără distincţie”.
CCR mai arată că, analizând Decizia 900 din 15 decembrie 2020, rezultă că partea necontributivă a pensiilor de serviciu poate face obiectul unei impozitări distincte faţă de partea sa contributivă, condiţionat de aplicarea acesteia tuturor categoriilor de beneficiari ai pensiilor de serviciu, fără distincţie.
„Legea criticată pune în aplicare cele precizate de Curtea Constituţională, însă, astfel cum arată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, baza de impunere nu este clar determinată. Fără a indica interpretările care se pot aduce textului criticat cu privire la modul de stabilire a bazei impozabile, Curtea observă că aceasta este susceptibilă a fi interpretată în cel puţin patru modalităţi distincte. Caracterul confuz al reglementării este evident şi nu permite decât o apreciere din perspectiva art.1 alin.(5) din Constituţie, ceea ce înseamnă că nu îndeplineşte cerinţele de calitate a legii”, precizează instanţa constituţională.
Curtea Constituţională mai arată că se impune, de asemenea, observaţia că impozitarea nu poate avea un caracter sancţionator, pentru că se ajunge practic la o regândire şi o restructurare indirectă a înseşi bazei de calcul a pensiei de serviciu, care, astfel cum s-a arătat, trebuie să reflecte o valoare cât mai apropiată de cuantumul indemnizaţiei aferente funcţiei deţinute la momentul la care s-a realizat pensionarea.
„Or, dacă baza de calcul este un element ce ţine de însăşi asigurarea independenţei sistemului judiciar, nu este admisibilă reducerea indirectă a acesteia prin reglementarea unor impozite care în final conduc la o altă valoare a pensiei decât cea comparabilă cu indemnizaţia unei persoane aflate într-o funcţie similară celei din care s-a realizat pensionarea. Aşadar, legiuitorul dispune de o marjă de apreciere în domeniul impozitării pensiilor cu condiţia să nu încalce garanţiile ataşate independenţei sistemului judiciar, ceea ce înseamnă că în stabilirea regulilor şi bazei de impunere trebuie să manifeste o diligenţă deosebită”, menţionează CCR.
De asemenea, sub aspectul regulilor fiscalităţii, Curtea subliniază că, în jurisprudenţa sa, a statuat că “o fiscalitate care se îndepărtează de la regulile general admise, cât priveşte baza şi cotele impozabile, categoriile de venituri, devine o fiscalitate discriminatorie dacă introduce criterii care afectează egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni. În această viziune juridică, prevederea legală care introduce un spor de impozit de 30% numai pentru o anumită categorie de funcţionari este discriminatorie şi contrară prevederilor art.16 alin.(1) şi art. 53 alin.(2) din Constituţie”.
