“Moștenirea” celui mai nociv ministru al Justiției din ultimii 15 ani: 16.000 de deținuți au primit reducerea cu 1/5 a pedepselor, ca urmare a Legii recursului compensatoriu aproape 7.000 au fost eliberați – din care peste 70% se vor întoarce în următorii ani în pușcărie, după ce vor comite noi infracțiuni -, lucrările de investiții au fost blocate în penitenciare, unde deficitul de personal este sever.
Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) salută debarcarea lui Tudorel Toader din funcția de ministru al Justiției, “chiar dacă măsura a fost luată pentru motivele greșite și mult prea târziu”.
Iată precizările, în comunicatul transmis marți redacției de Sorin Dumitrașcu, liderul FNASP:
“Tudorel Toader ar fi trebuit demis pentru incompetență și indolență, nu pentru că n-a realizat în totalitate obiective politice izvorâte din interese penale, așa cum public au declarat unii lideri politici.
Tudorel Toader a subminat sistemul penitenciar prin blocarea investițiilor necesare modernizării sistemului penitenciar, vasalizarea prin imputerniciri repetate și deseori ilegale a managementului sistemului penitenciar, subfinanțarea sistemului penitenciar și ignorarea deficitului sever de personal si a nevoii de a asigura dotări corespunzătoare pentru ca activitatea să se desfășoare în bune condiții. Toate aceste probleme au fost discutate în mod repetat, dar niciodată rezolvate. Nici măcar parțial.
Abuzuri și incompetență în gestionarea sistemului penitenciar
În pofida declarațiilor publice și a solicitării exprese a CEDO, în mandatul lui Tudorel Toader la Justiție volumul investițiilor în penitenciare s-a redus cu peste 200%, situație criticată, de altfel, deschis de către reprezentanți ai arcului guvernamental, precum fostul ministru al Justiției, Robert Cazanciuc. Atât penitenciarele noi, cât și modernizările promise în penitenciarele vechi rămân simple declarații, după ce planurile de investiții au fost ținute cu lunile la sertar.
Deși a criticat împuternicirile în serie la alte instituții, fostul ministru Toader a blocat în sistemul penitenciar orice concurs pentru funcții de director, vasalizându-și-le prin împuterniciri repetate și deseori ilegale peste termenul de 1 an. Surprinzător, au fost anunțate concursuri, au fost derulate probe, însă acestea n-au fost finalizate, unele timp de 2 ani.
Fără a intra în detalii, reamintim că, pentru aceste nereguli, fostul ministru Tudorel Toader a fost chemat să răspundă în fața instanțelor civile și penale. Instanțele civile deja s-au pronunțat, anulând ordine și decizii care împiedicau acordarea unor drepturi pentru personalul din penitenciare, ori împiedicau exercitarea atribuțiilor organizațiilor sindicale. Mai rămâne ca și instanțele penale să demonstreze că și miniștrii Justiției trebuie să respecte legea.
Siguranța penitenciarelor și a comunității, în pericol
În mandatul lui Tudorel Toader la Justiție au avut loc peste 8.700 de incidente negative în penitenciare. Între timp, peste 16.000 de deținuți au beneficiat de reducerea cu 1/5 a pedepselor, populația penitenciarelor s-a redus temporar cu aproape 7.000 de deținuți, ca urmare a Legii recursului compensatoriu. Infractorii au fost, practic, trimiși înapoi în comunitate, de unde peste 70% se vor întoarce în următorii ani după ce vor fi comis noi infracțiuni.
Și personalul din penitenciare a avut de suferit. Deficitul de resurse umane rămâne unul sever, conform standardelor de personal aprobate de către chiar ministrul Justiției, fiind cu aproape 8.000 de angajați mai puțini față de necesar, situație care generează în continuare ore suplimentare care nu pot fi recuperate. Încă sunt peste 1 milion de ore suplimentare neplătite personalului din penitenciare, chiar dacă din aprilie 2018 a început plata orelor suplimentare curente, ca urmare a acțiunilor sindicale.
La acest moment, după ce Ministerul Justiției a anunțat suspendarea plății unor drepturi precum orele suplimentare, motivat de faptul că bugetul alocat este insuficient, majoritatea angajaților din penitenciare au notificat referitor la refuzul de a executa ore suplimentare, iar conducerea interimară a sistemului penitenciar gestionează cu greu această situație – ce va duce, inevitabil, la blocarea penitenciarelor”.