Șeful Serviciului Român de Informații (SRI), Eduard Hellvig, s-a arătat deranjat, vineri, că instituția pe care o conduce se află în centrul scandalului public legat de noile legi ale securității, care au scăpat „pe surse” în mass-media.
Fostul PNL-ist Hellvig dă asigurări că serviciile de informaţii din România nu vor reveni la modelul fostei Securităţi – de la care nu a predat toate dosarele pe motiv că nu e spațiu la CNSAS.
„De peste două săptămâni, în spaţiul public se discută despre un pachet de legi referitoare la securitatea naţională şi despre modul în care acestea ar putea influenţa democraţia din România. Este normal ca societatea să fie preocupată de subiectul acestor legi. Totuşi, dezbaterea este centrată doar pe SRI, ceea ce sigur, poate da de gândit”, a declarat Hellvig, în prima sa reacție, care a survenit abia după ce SIE a transmis un punct de vedere la solicitarea presei.
Mai multe ONG-uri au transmis protestul lor faţă de aceste prevederi, despre care afirmă că fac parte din planurile puterii politice de a oferi impunitate şi puteri sporite agenţilor din serviciile de securitate.
10 proiecte „pe surse”
Sunt 10 proiecte de lege privind legile securității naționale, între care cele de organizare și funcționare a SRI, SIE, STS, SPP, CSAT etc.
G4Media a relatat, citând proiectul de lege pentru funcţionarea SRI, aflat în dezbaterea coaliţiei de guvernare PNL-PSD-UDMR, că persoanele fizice şi juridice, precum şi autorităţile şi instituţiile publice vor fi obligate să acorde sprijin SRI la cerere pentru derularea operaţiunilor sale – obligaţii care nu există în legea actuală de funcţionare a SRI, în vigoare din anul 1992.
Totodată, şeful SRI poate fi demis mai uşor de preşedintele României, dar Parlamentul nu mai poate iniţia demiterea directorului SRI.
De asemenea, SRI devine autoritatea naţională în domeniul interceptării comunicaţiilor, procurorii pot intra în sediile SRI pentru a efectua anchetă doar cu aprobarea preşedintelui CSAT, care este şeful statului.
Ofiţerii SRI pot fi audiaţi, percheziţionaţi sau reţinuţi doar de procurori anume desemnaţi.
Iohannis ascunde cine a croit noile legi ale securității: „Cineva – și știm cine – a considerat că e bine să le dea pe surse”
Ciolacu lansează și el amenințări, ca Iohannis, după scurgerea în presă a proiectelor legilor securității
Hellvig: Voi comenta conţinutul legilor abia după ce acestea vor fi asumate în cadrul procesului legislativ
Hellvig și-a continuat argumentele citite de pe foaie, într-o declarație fără presă:
„Având în vedere dorinţa legitimă a societăţii de a consolida democraţia şi de a respinge reglementări care pot evoca spectrul nefast al perioadelor totalitare, este necesar să fac câteva precizări. Această declaraţie poate arăta viziunea SRI-ului de astăzi pe care o împărtăşesc atunci când vine vorba de rolul serviciilor de informaţii într-o societate democratică.
Structurile de informaţii trebuie să fie în serviciul cetăţenilor prin tot ce intreprind, respectând legile ţării, drepturile şi libertăţile civile.
În democraţie este nevoie de echilibru! Pe de o parte de respectarea drepturilor şi libertăţilor civile, iar pe de altă parte de consolidarea instituţiilor statului în faţa unor ameninţări fără precedent, aşa cum sunt cele pe care le parcurgem în prezent.
Voi comenta conţinutul legilor, abia după ce acestea vor fi asumate în cadrul procesului legislativ, care va include consultarea publică. și în care SRI nu are decât un rol consultativ”.
Iar aici trebuie să fac o precizare despre ce înţeleg eu prin Securitate şi Securism.
Securitatea a fost mai mult decât o instituție represivă. Ea a devenit, prin puterea discreționară pe care a exercitat-o în anii comunismului, un creator de mentalități, un corector de comportament, un judecător absolut și un administrator cu rol coercitiv al conștiințelor.
Laboratoarele Securității au fost abandonate în grabă în decembrie 1989, dar virușii dezvoltați în ele pătrunseseră deja adânc în societatea noastră.
Un astfel de virus, şi cel mai periculos în opinia mea, este securismul. Securismul este acea idee care presupune utilizarea traumelor societăţii din perioada comunistă pentru a crea, foarte abil, tocmai o reflexie de tip totalitar. Este acea idee că în spatele a orice, se ascunde un interes obscur şi neapărat de rea intenţie, că există duşmani în interiorul României, duşmani cu care trebuie să ne luptăm. Securismul este procesul de intenţie fără dovezi, manipularea adevărului şi întreţinerea unui conflict artificial între părţi ale societăţii, între societate şi instituţiile statului, între indivizi şi societate. Securismul sapă la temelia oricărui demers de democratizare, ne vrea ţinuţi pe loc şi în conflict unii cu alţii. Securismul are abilitatea de a se prezenta ca un medicament, când în realitate este virusul însuşi.
În ciuda numelui și originilor sale, securismul nu este apanajul exclusiv al categoriei profesionale care l-a creat.
Paranoia, teoriile conspirației, judecata prin asociere, crearea unor temeri false, suspiciunea generalizată care pornește de la premiza vinovăției, manipularea – sunt componentele lui de bază. Securismul este astăzi bine reprezentat în prea multe medii ale societății noastre.
Eu imi doresc să putem consolida împreună instituţii ale statului, clasa politică şi societatea civilă, pentru ca România să se vindece de securism şi să lase, în sfârşit, în urmă practicile fostei Securităţi. Despre Securitate și securism trebuie să învățăm în manualele de istorie, nu să ne dorim reluarea practicilor lor.
Toată activitatea SRI din ultimii ani a avut ca obiectiv îndepărtarea de trecutul comunist, modernizarea instituţiei în spirit democratic şi apropierea sa continuă de standardele de performanţă ale partenerilor euro-atlantici. Sunt primul director al SRI care a condamnat public Securitatea în ansamblul ei.
Despre spiritul democratic ce guvernează activitatea SRI las să vorbească rezultatele din ultimii ani ale instituţiei pe care o conduc. În aceşti ani, tot ce am iniţiat a fost în sensul modernizării şi creşterii eficienţei, în paralel cu menţinerea echilibrului între libertate şi nevoia de securitate.
Acelaşi spirit, al echilibrului, ar trebui să domine şi noua legislaţie, în opinia mea.
În 2016, la un an de la preluarea mandatului, am spus ceva ce susţin şi în prezent: cred că dincolo de celelalte prevederi, ar trebui stipulat în lege că funcţia de Director a unei astfel de structuri de informaţii să fie limitată la maximum două mandate, pentru că prea multă putere poate dăuna democraţiei. Cred în continuare acest lucru şi mi-aş dori ca o astfel de prevedere să fie introdusă în noua legislaţie adoptată de Parlament.
Sunt Directorul în mandatul căruia Serviciul Român de Informaţii a predat aproape toate dosarele fostei Securităţi pe care Serviciul nu le predase anterior (spun aproape pentru că CNSAS a oprit primirea tuturor dosarelor din lipsa de spaţiu).
Menționez că această predare privește dosare care anterior fuseseră păstrate din rațiuni de siguranță națională, dosarele de cadre ale foștilor ofițeri de Securitate și nu în ultimul rând cartoteca și evidențele informatice ale fostei poliții politice, un instrument care va îmbunătăți considerabil accesul cetățenilor la documentele epocii comuniste și la îmbunătățirea activității cercetătorilor acestei perioade.
Poate ar fi util în acest context să subliniez că SRI este singura dintre instituțiile deținătoare de arhivă a fostei Securități care și-a îndeplinit astfel datoria legală și morală față de societate până acum. De asemenea, am evitat constant să reacţionăm, chiar şi atunci când au avut loc multiple atacuri politice, incorecte împotriva instituţiei şi a mea personal.
În mandatul meu, Serviciul a trecut printr-o amplă reformă teritorială, iar astăzi, ca efect, suntem o instituţie mai suplă, mai eficientă, mai respectată în ţară şi în străinătate.
Am susţinut includerea, la Academia Naţională de Informaţii, a unor cursuri despre totalitarism pentru ca noile generaţii de ofiteri să fie pregătite în spirit democratic. Am auditat şi reformat întreaga şcoală doctorală astfel încât astăzi avem mecanisme transparente şi respectate academic în procesul de acordare a titlului de doctor.
Numărul tinerilor care vor să se înscrie în SRI a crescut în ultimii ani, iar structura noastră este un partener de încredere în NATO şi UE, unde furnizam un număr însemnat de informaţii, în contextul războiului de agresiune împotriva Ucrainei purtat de Federația Rusă.
La începutul anilor 90, ca tânăr absolvent, am fost la proteste publice pentru a cere aplicarea lustraţiei şi pentru o reformă morală în societate. Şi cred în continuare că toate aceste procese ar fi trebuit să fi fost demarate şi finalizate în anii 90, pentru că multe din problemele curente îşi au radacini în perioadele tulburi de atunci.
Repet ce am mai spus în ultimii ani: înţeleg personal foarte bine ce înseamnă abuzul unui stat cu instinct nedemocratic împotriva cetăţenilor săi şi, tocmai de aceea, cât timp voi fi într-o funcţie publică, voi lupta pentru ca astfel de abuzuri să nu se mai repete. Vă mulţumesc!”.
