Completul de 5 judecători de la ÎCCJ a terminat de judecat, luni, apelul în dosarul în care preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, este acuzat de mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului, el fiind achitat în primă instanţă, pe 22 mai 2018, de un complet de 3 judecători, pentru mărturie mincinoasă, considerând că Tăriceanu s-ar fi autoincriminat dacă ar fi recunoscut în declaraţia de martor că ar avea vreo legătură cu retrocedarea ilegală a Fermei Băneasa.
Acum, instanţa a anunţat că va da sentinţa definitivă pe 8 aprilie.
În ultimul cuvânt în faţa instanţei,Tăriceanu a spus: „Consider că acest proces în care am fost antrenat este o înscenare ca urmare a recomandărilor făcute în MCV, ca rezultatele luptei împotriva corupţiei să se soldeze cu ‘big fish’.
Datorită poziţiilor pe care le-am avut sau le deţin, fac parte din această categorie. Au încercat să mă târască într-un proces de corupţie, nu au avut alte elemente şi au încercat cu evaziunea fiscală. Ar fi fost simplu pentru procurori să vadă că acea presupusă tranzacţie nu a fost în realitate făcută. Au încercat să sugereze că eram la curent cu acea tranzacţie.
În anul 2008, aveam o agendă suficient de încărcată ca să ştiu şi agenda cabinetului de notar al soţiei mele. La audiere, fosta mea soţie a fost întrebată dacă mi-a zis de tranzacţie. Eu i-am spus: ‘Să faci ceea ce este legal’.
Tranzacţia nu s-a făcut. DNA a zis nu putem să-l agăţăm pe evaziune, hai să-l luăm pe mărturie mincinoasă. Sunt acuzat că aş fi favorizat foştii mei consultanţi pe achiziţia acelor drepturi litigioase. Pe de altă parte, prinţul Paul face plângere penală împotriva mea din care rezultă că, în viziunea lui, eu aş fi obstrucţionat ca el să obţină acele drepturi litigioase. Or, nu se pot ambele.
Sunt foarte amărât când văd că practici specifice unei procuraturii din anii ’50 au revenit în actualitate în ultimii ani”.
Procurorul de ședință de la DNA le-a solicitat magistraților casarea sentinţei prin care Tăriceanu a fost achitat şi trimiterea dosarului spre rejudecare.
Iată ce a spus procurorul:
„Inculpatul Călin Popescu-Tăriceanu a fost audiat în faza de urmărire penală, în legătură cu retrocedările, şi nu cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală. Vă rugăm să aveţi în vedere că în dosar sunt întrunite elementele săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă. Este relevant faptul că Tăriceanu avea cunoştinţă de acele retrocedări şi se înţelesese cu consultanţii săi politici ca actele să fie întocmite de fosta sa soţie, Ioana Valmar. Călin Popescu-Tăriceanu nu a relatat tot adevărul. Acesta a minţit şi în legătură cu angajarea lui Marcovici la Guvern. Judecătorii de la instanţa de fond nu s-au pronunţat cu privire la actul de sesizare. (…)
La momentul în care a fost audiat ca martor, Călin Popescu-Tăriceanu nu era suspectat şi nu erau probe că era implicat în acel grup infracţional legat de retrocedarea Fermei Băneasa. Activitatea de urmărire penală s-a desfăşurat legal, cu respectarea dreptului la apărare şi un proces echitabil.
În noiembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus luarea unor măsuri de supraveghere faţă de Tăriceanu, dar asta nu înseamnă că el era suspectat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. Nu există nicio probă că, la acel moment, Tăriceanu era suspectat de săvârşirea vreunei infracţiuni. Nici în decembrie 2015, când a fost audiată fosta soţie, Tăriceanu nu era suspectat de evaziune fiscală.
În declaraţia dată de Ioana Valmar, aceasta a susţinut că avea cunoştinţă de existenţa actelor privind retrocedarea Fermei Băneasa. Din declaraţia dată la urmărirea penală ca martor, dar şi din declaraţia dată în instanţă, nu a rezultat că Tăriceanu a simţit că era suspectat şi s-ar fi autoincriminat”, a spus procurorul.
