Procurorul general al României, Augustin Lazăr, a declarat marți, într-o conferință de presă, că nu va demisiona din funcție și nici nu va renunța la candidatura pentru un nou mandat, deoarece nu se consideră vinovat pentru refuzul eliberării condiționate a disdendului anticomunist Iulius Filip, întrucât era sarcină de serviciu, iar în rest nu a instrumentat dosare penale privind fapte împotriva regimului comunist, ci doar infracțiuni comise cu violență.
Precizăm că, dacă ar fi demisionat, ar fi fost numit interimar un favorit al ministrului Justiției, Tudorel Toader, care a lungit procedura de selecție a noului Procuror General al României.
În situația de față însă, Lazăr va fi delegat interimar, până la numirea, de către președintele Klaus Iohannis, a noului procuror general.
Întrebat de jurnaliști de ce nu demisionează, Augustin Lazăr a răspuns: “Credeți că ar fi în interesele societății? Nu ar fi în interesul societății. Eu m-am înscris în această procedură nu ca să mă retrag, ci știind că am început niște proiecte care nu au fost făcute înainte”.
Lazăr a precizat și că nu este ofițer, subofițer, agent sau colaborator al fostei Securități sau altui serviciu de informații, iar din acest motiv nu are “nicio emoție despre orice verificare a CNSAS”.
Iată toate declarațiile (intertitlurile aparțin redacției):
“Consider că am datoria să clarific aspecte despre primii ani ai carierei mele de procuror. Câteva instituții de presă mi-au pus etichete care să mă discrediteze.
Nu sunt ofițer, subofițer, agent sau colaborator al fostei Securități sau altui serviciu de informați. Sunt rezervist al Armatei Române la arma Geniu. Acest fapt e atestat de adeverințele CNSAS. În acest moment nu am nicio emoție despre nicio verificare în arhivele CNSAS.
Mapa mea profesională e la CSM, poate fi verificată
În 1982 – 1989 am fost procuror stagiar la Alba Iulia fără nici o funcție de conducere. Mapa mea profesională e la CSM, poate fi verificată.
Nu am instrumentat dosare penale privind fapte împotriva regimului comunist; acelea erau la justiția militară
Revoluția m-a prins la 33 de ani ca procuror criminalist. Nu am instrumentat dosare penale privind fapte împotriva regimului comunist. Cine face o minimă verificare vede că erau instrumentate în justiția militară.
Episodul – calitatea de președinte al comisiei de propuneri la Penitenciarul Aiud, a fost prezentat deformat. Atribuția acestei comisii nu era de a dispune punerea în libertate a unor condamnați. Aceasta era atributul exclusiv al instanței. Comisia avea doar rolul de a verifica îndeplinirea unor condiții tehnice.
Important de precizat că legea în vigoare atunci avea aceleași prevederi pentru toate categoriile de condamnați. Liberarea condiționată e reglementată relativ similar și în prezent, cu mențiunea că acum judecătorul face verificările.
Atacurile nefondate sunt evident determinate de depunerea candidaturii pentru al doilea mandat
Aceste atacuri nefondate sunt evident determinate de depunerea candidaturii pentru al doilea mandat.
Atacurile mi-au dat prilejul de a reflecta asupra parcursului Ministerului Public post-89. Imediat după Revoluție, justiția a făcut pași rapizi spre modernizare. Practicile anterioare anului 90, dintre care unele discutabile, au fost abandonate din primii ani ai democrației. Acest fapt e demonstrat de soluționarea dosarelor istorice, care au contribuit la aflarea adevărului.
E momentul unei delimitări categorice și neechivoce de practicile fostei procuraturi
Regretarul procuror general Sorin Moisescu a avut intenția acum 21 de ani să exprime public delimitarea față de practicile fostei procuraturi. Era o declarație de principiu. Anul acesta marcăm 30 de ani de la prăbușirea comunismului și cred că e momentul unei delimitări categorice și neechivoce. Doresc să exprim scuze instituționale pentru practicile discutabile dinainte de 89, instituite prin lege”.
Întrebările jurnaliștilor și răspunsurile lui Lazăr:
Ca președinte al comisiei, cât de influent erați, care era nivelul numeric al cazurilor analizate, câte erau de deținuți politici și câte de deținuți de drept comun?
“Rolul președintelui era de a merge la grefa pennitenciarelor unde erau cei care aveau fracția îndeplinită. În comisie, procurorul avea un vot, ca și ceilalți membri ai comisiei de la secretariatul penitenciarului. Fiecare evalua dacă omul îndeplinește sau nu condițiile. Era o lege deficitară etic, dar era un cadru legal în care comisia avea o marjă foarte mică de apreciere. Penitenciarele erau unități militare, era ordine militară înauntru, dosarele erau examinate fără prezența celor în cauză, pentru că era o evaluare strict tehnică”.
Câte asemenea dosare ați evaluat?
“Cine poate știe? Penitenciarul Aiud avea peste 1.500 de deținuți, foarte multe dosare, de ordinul zecilor. Între ele erau toți cei care îndepliniseră fracția. Uneori, după o amnistie, cei care intrau la comisie erau foarte puțini. Comisia se ținea o dată la 2-3 săptămâni”.
Toți procurorii făceau parte din comisia prin rotație sau erau unii selectați?
“Nu era o selecție. Eu, când am fost primit la parchetul local, am luat locul altui coleg care plecase la un alt parchet și am preluat atribuțiile lui. Nu doar unii, au fost mulți dintre colegii noștri. După un an și jumătate a venit un alt coleg care mi-a luat atribuțiile cu totul. Sunt speculații manipulate public într-o manieră jenantă
Eu nu am nici un grad și nici o calitate. Și atunci de ce ar fi trebuit ca cineva să insinueze că un anumit procuror trebuia să meargă acolo? Prin rotație, procurorii sunt repartizați la alte activități. Acestea se făceau de către procurorii mai tineri pentru că presupuneau deplasare pe teren. Activitatea era de circa o oră, totul era pregătit. Se verifica fracția și existența rapoartelor de pedepsire.
Eu am exprimat regrete pentru faptul că în aplciarea legii existente am participat la această comisie și am evaluat după criteriile legii de atunci. Eu nu am nimic de ascuns și mă pun la dispozițai celro care vor detalii suplimentare.
Am exprimat regretele față de această situație. Nimeni nu dorește să facă rău cuiva”.
Luați un calcul să vă dați demisia și retragerea candidaturii?
“Credeți că ar fi în interesele societății? Nu ar fi în interesul societății. Eu m-am înscris în această procedură nu ca să mă retrag, ci știind că am început niște proiecte care nu au fost făcute înainte”.
Legea nu făcea diferența între deținuții politici și cei de drept comun?
“Ofițerii din penitenciar șriu mai bine ce tip de deținuți erau. O să vă surprindă, eu acum am aflat că erau 30 de deținuți politici și ei, fiind într-o unitate militară în surpavegehrea Securității, nu cred că ar fi aprobat unui procuror să meargă să vadă ce fac ei. Se vedea că ei erau cazați într-o zonă fără acces, procurorul nu avea contact cu ei, se știa că erau monitorizați de Securitate. Nu aveam calitatea să le verificăm conduita”.
Ați dicutat cu dl președinte?
“Nu”.
Puteați refuza sarcina de a fi în comisie?
“Nu, era o atribuție de serviciu. Ar fi fost încălcate drepturile celor propozabili, cei care puteau fi puși în libertate. Am avut surpriza să văd o scrisoare trimisă acum 33 de ani și pe care am văzut-o în presă. Am aflat că acea corespondență era cenzurată. M-a impresionat să citesc o scrisoare după 33 de ani, dacă e adevărată. Ea descrie modul în care erau supravegheați deținuții politici și cum s-ar fi făcut niște imixtiuni în maniera în care erau sancționați. Dacă e adevărată, ea ar fi trebuit verificată de procurorul militar.
Nu am avut nici un fel de plângere din partea nici unei persoane. Acum e un context favorabil în care apar public tot felul de acuze. CV-ul e foarte transparent, activitatea mea era de procuror criminalist. Participarea la comisia de liberări condiționate era o activitate suplimentară, am mai avut și altele: am supravegheat Poliția TF, am participat și la ședințe de judecată. Activitatea mea e transperantă, nu e nici un secret. Nu am nimic de ascuns. Minciuna are picioare scurte, iar profilul procurorului îl formează pe om într-un anume fel.
Activitatea Comisie era în cadru legal și cu criterii tehnice. Cum se elaborau rapoartele de pedepsire depășește știința unui procuror civil de 29 de ani.
Toate categoriile de deținuți erau examinate după aceleași criterii. Dar dosarul în amonte era pregătit în penitenciar. De la dl Filipescu aflăm din interviu care era relația lor cu cadrele militare”.
Ce i-ați spune tânărului procuror Lazăr dacă ați avea ocazia?
“I-aș spune tânărului procuror să urmărească adevărul și standardele etice. Dacă nu ai standarde etice înalte, nu este tocmai bine. Pentru aceasta mi-am exprimt regretul pentru ce s-a întâmplat”.
