Curtea Constituţională a României (CCR) a dat publicității, luni, motivarea deciziei de neconstituționalitate a revocării Renatei Weber din funcția de Avocat al Poporului.
Actualul cadru normativ în temeiul căruia este adoptată revocarea Avocatului Poporului prezintă „o deficienţă gravă de conţinut”, întrucât nu reglementează distinct şi limitativ ipotezele în care se poate declanşa procedura, precizează Curtea, în motivare.
După publicarea motivării în Monitorul Oficial, Renate Weber poate reveni în funcție.
Curtea Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis, marţea trecută, sesizarea formulată de Grupurile parlamentare ale PSD din Senat şi din Camera Deputaţilor şi a constatat că este neconstituţională Hotărârea Parlamentului României 36/2021 pentru revocarea Renatei Weber din funcţia de Avocat al Poporului
„Pornind de la cele statuate în precedent şi reiterând considerentele Deciziei 80 din 16 februarie 2014, potrivit cărora ‘situaţiile în care poate interveni revocarea trebuie individualizate cu precizie la nivelul legii, iar procedura care urmează să fie respectată în această situaţie trebuie, de asemenea, stabilită prin norme lipsite de orice echivoc, astfel încât să fie evitat riscul unei revocări arbitrarii’, Curtea constată că actualul cadru normativ nu stabileşte cazurile exprese în care poate interveni revocarea Avocatului Poporului şi nici procedura care trebuie să fie parcursă în cazurile în care se formulează o asemenea solicitare. Având în vedere că Parlamentul are posibilitatea de a aplica sancţiunea juridică a revocării în urma constatării încălcării unor norme legale, oricare ar fi acestea, Curtea constată că actualul cadru normativ în temeiul căruia este adoptată o astfel de hotărâre prezintă o deficienţă gravă de conţinut, întrucât nu reglementează distinct şi limitativ ipotezele în care se poate declanşa procedura de revocare”, se precizează în motivare.
Potrivit judecătorilor constituţionali, posibilitatea revocării din funcţie a Avocatului Poporului “ca urmare a încălcării Constituţiei şi a legilor” nu respectă condiţiile de claritate, previzibilitate şi rezonabilitate.
„Această constatare, coroborată cu faptul că nici legea şi nici regulamentele parlamentare nu prevăd procedura în baza căreia se adoptă hotărârea de revocare, limitându-se la a stabili titularul propunerii de revocare şi forul decident, şi nici garanţii cu privire la dreptul la apărare al persoanei revocate, converge spre concluzia că hotărârea astfel adoptată este rezultatul unui act arbitrar, lipsit de fundament constituţional, în opoziţie cu dispoziţiile art.1 alin.(3) din Constituţie care consacră principiul statului de drept”, se menţionează în document.
Prin urmare, Curtea observă caracterul “foarte vag” al motivului de revocare, care nu este precizat “riguros”, astfel încât să acopere numai abaterile grave săvârşite de Avocatul Poporului, faptul că legea nu prevede dreptul la apărare al Avocatului Poporului, în cadrul unei proceduri transparente, care să asigure o audiere publică a acestuia, şi că nu există o procedură de contestare a hotărârii de revocare în faţa Curţii Constituţionale de către însăşi persoana revocată, toate aceste elemente constituind, separat şi împreună, “vicii de neconstituţionalitate” ale hotărârii Parlamentului supuse controlului instanţei constituţionale.
„Este dreptul Parlamentului să aprecieze existenţa cazurilor de revocare a Avocatului Poporului, dar şi obligaţia Curţii Constituţionale să analizeze în controlul de constituţionalitate a hotărârii Parlamentului conformitatea motivelor invocate cu dispoziţiile legale incidente, în virtutea liberului acces la justiţie, pe care Constituţia îl garantează persoanei revocate. Dacă marja de apreciere a unei autorităţi publice este suficient de largă atunci când numeşte o persoană într-o funcţie publică (a se vedea Decizia nr.459 din 16 septembrie 2014, paragraful 38), atunci când autoritatea publică dispune revocarea, ca sancţiune juridică, această marjă de apreciere nu există, autoritatea publică fiind obligată să-şi motiveze actul prin raportare la dispoziţiile concrete care reglementează instituţia revocării, iar această motivare trebuie să poată fi supusă controlului unei instanţe independente”, spun judecătorii.
În concluzie, Curtea constată că, întemeindu-se pe dispoziţii legale care nu asigură garanţiile de independenţă ale Avocatului Poporului în raport cu alte autorităţi publice, dispoziţii cărora Parlamentul le-a atribuit o altă interpretare decât cea care rezultă din conţinutul lor normativ, Hotărârea Parlamentului României 36/2021 pentru revocarea doamnei Renate Weber din funcţia de Avocat al Poporului “încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art.1 alin.(3) şi (5) care consacră principiul statului de drept şi principiul legalităţii şi al supremaţiei Legii fundamentale”.
“Curtea constată că, întrucât actul de revocare, care constituie cauza de încetare a mandatului Avocatului Poporului, este neconstituţional, acesta încetează să mai producă efecte juridice. Prin urmare, în temeiul art.147 alin.(4) din Constituţie, care consacră caracterul general obligatoriu şi efectele pentru viitor ale deciziilor Curţii Constituţionale, Curtea constată că de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României Renate Weber îşi reia calitatea de Avocat al Poporului, urmând a-şi exercita mandatul constituţional pentru care a fost numită prin Hotărârea Parlamentului României 18/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.524 din 26 iunie 2019”, precizează instanţa constituţională.
