UPDATE: Vezi motivarea sentinței,la finalul articolului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) i-a achitat definitiv, joi, pe foştii ofiţeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, acuzaţi de săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase: l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu, care a murit în închisoare în urma bătăilor.
Judecătorii care i-au achitat definitiv pe foștii securiști, beneficiari de pensii speciale, sunt Valerica Voica, Constantin Epure și Alin Sorin Nicolescu, conform informațiilor obținute de G4Media. Doi dintre ei l-au achitat și pe Gabriel Oprea, în primă instanță, iar unul i-a anulat lui Piedone, la recursul în casație, condamnarea definitivă la 4 ani de închisoare cu executare.
Fostul ministru de Interne Gabriel Oprea și foștii șefi ai DIPI, achitați definitiv de ÎCCJ în dosarul „Limuzina”
ÎCCJ i-a anulat condamnarea lui Piedone, care se întoarce pe fotoliul de primar – menținut liber de Ciucă: „Îmi duc mandatul până la capăt”
Instanţa supremă a respins, ca nefondate, apelurile depuse de procurori şi de Andrei Ursu, fiul lui Gheorghe Ursu, Astfel, a fost menţinută decizia de achitare aplicată, în octombrie 2019, de Curtea de Apel Bucureşti – instanța de fond.
Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii ’80, după ce a trimis scrisori către „Europa Liberă” şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste.
Potrivit procurorilor, în perioada ianuarie – noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist.
Pentru a încerca să evite un caz de persecuţie politică ce ar fi fost neprielnic pe plan internaţional regimului Ceauşescu, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun pentru posesia a 17 dolari, pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985. A fost închis într-o celulă cu doi deţinuţi de drept comun, Marian Clită şi Gheorghe Radu, care au primit ordin de la securişti să exercite acte de violenţă asupra lui.
Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.
Fiul disidentului, Andrei Ursu, susţine că Mihai Pîrvulescu a fost cel care l-a anchetat mai întâi în stare de libertate pe Gheorghe Ursu. Pentru că acesta din urmă a refuzat să îşi denunţe prietenii, printre care cunoscuţii scriitori Nina Cassian, Geo Bogza, Radu Cosaşu, Securitatea a hotărât „continuarea cercetărilor sub stare de arest”, „urmând ca în cercetări să se clarifice şi natura relaţiilor” cu aceştia.
Inginerul Gheorghe Ursu a murit în urma bătăilor primite de la Marin Pîrvulescu şi de la alţi ofiţeri de securitate, dar şi în urma agresiunilor din partea unor deţinuţi de drept comun.
Până acum, trei persoane au fost condamnate în acest caz: col. (r) Tudor Stănică, pe atunci şeful Miliţiei din Capitală, col. (r) Mihai Creangă, adjunctul său, şi Marin Clită, colegul de celulă al disidentului.
Tudor Stănică nu a făcut nicio zi de închisoare, invocând motive medicale, Mihai Creangă a scăpat după zece ani, iar deţinutul de drept comun Marin Clită a ieşit din puşcărie după nouă ani, pentru bună purtare. În prezent, Clită se află din nou în penitenciar, unde execută o condamnare de 14 ani primită în Danemarca, fiind acuzat că a omorât o stewardesă într-o cameră de hotel din Copenhaga.
UPDATE: Motivarea sentinței
În motivarea sentinței, magistraţii spun că Gheorghe Ursu nu se afla în opoziţie faţă de puterea comunistă, deoarece opiniile sale despre regim şi conducerea de stat şi de partid nu au fost făcute publice, ci în jurnalul său intim, pe care Securitatea a pus mâna.
„În acest context, Înalta Curte reţine că victima nu a fost un opozant al regimului comunist şi nu s-a aflat în relaţii de adversitate cu organele de Securitate ale statului, atât timp cât opiniile sale şi dezacordul faţă de politica şi conducerea de stat nu au fost făcute publice, nu a ajuns la cunoştinţa publicului larg pe vreo altă cale şi nu au produs vreo consecinţă în realitatea exterioară (nu au fost de natură a propaga idei şi concepţii ostile ori de a instiga la acţiuni împotriva orânduirii socialiste). Astfel, victima nu şi-a manifestat public dezacordul faţă de politica şi conducerea de stat şi partid, astfel încât să devină o persoană periculoasă pentru securitatea statului, din cauza posibilităţii de influenţare a opiniei publice şi de instigare a populaţiei împotriva conducerii de stat şi partid. Opiniile şi nemulţumirile sale au fost exprimate fie în jurnalul său intim, dar nu a fost făcut public, fie prin materialele transmise la postul de radio Europa Liberă, dar nu a fost menţionat numele său, fie prin păreri exprimate la locul de muncă, dar care nu au fost în măsură să atragă atenţia organelor de Securitate, fiind arestat şi deţinut pentru infracţiuni de drept comun (infracţiunea de operaţiuni interzise cu mijloace de plată străine)“, scriu judecătorii.
Astfel instanța constată, la 33 de ani de la căderea regimului comunist, că „infracțiunea de drept comun” săvârșită de Gheorghe Ursu a fost „posesia a 17 dolari”.
În consecinţă, Înalta Curte a stabilit că fapta pentru care foştii ofiţeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş au fost trimişi în judecată nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tratamente neomenoase şi a dispus achitarea lor.
