Cu această ocazie, am constatat că, pe lângă dispozițiile privind desființarea SIIJ și revenirea la competențele legale ale parchetelor existente anterior înființării acestei secții, îndelung solicitate de corpul magistraților români și de entitățile internaționale, proiectul de lege mai conține și o serie de dispoziții, calificate de Ministerul Justiției, prin comunicatul de presă aferent, drept ”garanții procesuale solide pentru protejarea independenței magistraților față de orice erori judiciare sau eventuale abuzuri”.
Prin aceste dispoziții aflate în stadiul de propunere, se dorește ca punerea în mișcare a acțiunii penale față de un judecător sau procuror să se facă doar cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar trimiterea în judecată a judecătorilor și procurorilor să se încuviințeze de Secția pentru judecători sau, după caz, de Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
Atragem atenția că astfel de prevederi nu au fost niciodată solicitate de către magistrații onești din România.
Asemenea filtre în calea tragerii la răspundere penală a magistraților sunt în mod evident neconstituționale, pentru că ar situa magistrații deasupra cetățenilor obișnuiți.
Mai mult, dacă astfel de modificări ar intra în vigoare, s-ar deschide calea spre crearea de privilegii și pentru alte categorii sociale, cum ar fi parlamentarii. Propunerea Ministerului Justiției este, prin urmare, cu totul inexplicabilă. Arătăm că nu a fost sesizată nici Comisia de la Veneția, pentru emiterea unui aviz, absolut necesar într-un astfel de context.
Încuviințând trimiterile în judecată, ambele secții ale CSM ar deveni un fel de superiori ierarhici ai procurorilor de caz, ceea ce ar contraveni art. 132 alin. (1) din Constituția României. Potrivit normei constituționale, procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, dar acest control ierarhic se efectuează exclusiv în cadrul Ministerului Public, de către procurori ierarhic superiori, iar nu de către nu organe administrative din afara Ministerului Public.
Faptul că în prezent secțiile CSM încuviințează luarea față de magistrații cercetați penal a unor măsuri procesuale deosebit de intruzive sub aspectul vieții private (percheziția, reținerea, arestarea preventivă sau arestul la domiciliu) nu reprezintă un argument valabil, întrucât aceste măsuri nu sunt de esența urmăriri penale, spre deosebire de trimiterea în judecată, care este esențială.
Pe de altă parte, după adoptarea, în cursul anilor trecuți, a principiului separării carierelor în magistratură, aproape fără excepții, nu se poate susține sub nicio formă necesitatea implicării directe, nemijlocite, a unor organe administrative, cu atribuții extrajudiciare, de tipul secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, peste activitatea obișnuită a unui procuror, sub forma încuviințării trimiterii în judecată a judecătorilor cercetați penal.
De asemenea, propunerea de punere în mișcare a acțiunii penale față de un judecător sau procuror numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile în care recenta selecție a procurorilor de rang înalt nesocotește flagrant recomandările Comisiei de la Veneția, GRECO și Comisiei Europene, apare ca fiind cu totul nepotrivită, încălcând fără dubii independența procurorului de caz și creând un ”super-procuror”, care se va bucura de impunitate totală, cât timp nu va avea cum să-și încuviințeze cercetarea propriei persoane.
Nu în ultimul rând, încuviințarea trimiterii în judecată efectuată de secția pentru judecători a CSM, un organ pur administrativ, cu totul distinct de parchete, poate fi de natură a pune presiune pe completul de judecată învestit cu soluționarea ulterioară a acelei cauze penale.
Crearea unui corp de magistrați incoruptibili, onești și profesioniști nu presupune acordarea unor astfel de imunități de care niciun cetățean obișnuit nu se ”bucură”. Conform art.16 alin. (1) și (2) din Constituția Românei, ”cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.”
În consecință, astfel de reglementări, pe care nici măcar fosta guvernare, ale cărei proiecte în domeniul justiției au fost profund criticate de Comisia Europeană, Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni, Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni, GRECO, Comisia de la Veneția etc., nu a îndrăznit să le propună, reprezintă un fapt regretabil și nescuzabil, de natură să creeze prejudicii corpului onest al magistraților, motiv pentru care emitentul lor trebuie să își asume urgent răspunderea și să procedeze în consecință la retragerea lor (respectiv a acelor reglementări care nu au legătură cu desființarea SIIJ)”.
