Gabriela Scutea și Alex Florin Florența au susținut, luni, interviul pentru funcția de procuror general al României.
Proba a avut loc la Ministerul Justiției, în fața unei comisii conduse de ministrul Cătălin Predoiu.
Interviul a constat în susţinerea proiectului privind exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de conducere pentru care candidează, verificarea aptitudinilor manageriale şi de comunicare ale candidatului şi evaluarea aspectelor legate de modul în care candidatul se raportează la valorile profesiei şi ale funcţiei pentru care candidează.
Rezultatele selecţiei vor fi publicate pe 27 februarie, când Predoiu va înainta Secţiei pentru procurori a CSM propunerea pentru această funcție, în vederea emiterii avizului consultativ motivat al acesteia.
Actualul procuror general al României, Gabriela Scutea, a vorbit despre dosarele „istorice” rămase nerezolvate:
„Un factor-cheie pe aceste dosare ale Revoluţiei şi Mineriadei l-a constituit discontinuitatea. Discontinuitate însemnând că în 2006 ne-am confruntat cu o schimbare a competenţei pentru infracţiunile comise de militari în civil şi dosarele au trecut de la Secţia Parchetelor militare la Secţia de urmărire penală şi criminalistică. Am avut o soluţie de clasare, care întâi a rămas clasare în timp, până când să fie infirmată, în dosarul Revoluţiei, iar, în prezent, avem o discontinuitate totală. Nimeni dintre procurorii care investighează dosarul Mineriadei nu a lucrat anterior în acest dosar. Pe cale de consecinţă, este vorba despre un volum foarte mare de informaţie care trebuie asimilat şi pe care l-am comunicat în mod corespunzător şi către Ministerul Afacerilor Externe în ceea ce priveşte supravegherea executării hotărârilor pronunţate de CEDO cu privire la dosarul Revoluţiei şi cu privire la Mineriadă”.
Scutea a reclamat că fost nevoie de câteva luni pentru ca dosarul Revoluţiei să fie declinat la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din Parchetului General”
„Pe dosarul Revoluţiei pot să vă spun o constatare personală şi asta se poate observa prin datele actelor procedurale emise în cauză. După modificarea legislativă din 2006 de schimbare a competenţei, fostului procuror-şef al Secţiei Parchetelor militare i-au trebuit luni, nu două săptămâni, nu o lună, ci mai multe luni ca să decline dosarul la Secţia de urmărire penală şi criminalistică. Discuţia a fost că el vrea să îl investigheze. I-am spus: ai toată deschiderea din partea noastră să-ţi faci trecerea în rezervă din procuror militar în procuror civil şi mergi la Secţia de urmărire penală şi criminalistică şi fă dosarul, dar procedura este procedură”.
Ea a adăugat că ancheta desfăşurată până în anul 2010 în dosarul Revoluţiei s-a efectuat cu resurse „mai încete, mai puţin tehnicizate”: „Diferenţele se văd şi între resursele Ministerului Public. Ancheta desfăşurată din 1997 şi până în 2006, 2010 a avut alte resurse – mai încete, mai puţin tehnicizate, decât cele pe care le avem acum. Momentul determinant a fost şi acela în care s-a pus în discuţie incidenţa unei infracţiuni internaţionale reglementată de Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale şi depăşirea raportării la infracţiunile clasice de drept comun, cum funcţionase dosarul anterior, pe infracţiunea de omor şi tentativă de omor”.
Alex Florin Florenţa a vobit despre „pasivitate” în activitatea Ministerului Public:
„În momentul de faţă, Ministerul Public nu-şi mai asumă niciun rol activ în ce înseamnă demararea unor anchete penale şi în identificarea, mai ales, a domeniilor prioritare, dincolo de nişte declaraţii de bune intenţii pe care ni le asumăm câteodată în câte un proiect de bilanţ sau alt document similar. Tot ce ţine de componenta de cunoaştere a fenomenului infracţional este în momentul de faţă şi a fost de-a lungul timpului externalizată total. Considerăm de fiecare dată că orice altă instituţie trebuie să se ocupe de acest fenomen, dar nu şi noi. În al doilea rând, avem o externalizare totală a ceea ce înseamnă capacitatea şi voinţa de demarare a unor anchete penale şi făceam referire la ceea ce înseamnă intenţia redusă la nivelul Ministerului Public, în momentul de faţă, de existenţa unor sesizări din oficiu”.
El a reclamat că, „există o situaţie atipică”, în care se aşteaptă „de fiecare dată” sesizări către parchet, din partea altor instituţii:
„Trebuie să plecăm aici de la ideea că în marea majoritate a cazurilor în care vorbim de criminalitate de un anumit nivel de complexitate, acea criminalitate gravă de care vorbim pe toate palierele ei, în marea majoritate a acestor infracţiuni Codul de procedură penală şi, în general, legile speciale instituie obligativitatea urmăririi penale proprii a procurorului. Mi se pare că suntem într-o situaţie atipică în care aşteptăm de fiecare dată informări, sesizări din partea altor instituţii, fie ele persoane fizice, persoane juridice, în acelaşi timp, noi avem obligaţia de a efectua anchetă penală proprie în domeniile sensibile de criminalitate şi nu prea văd cum se combină cele două atâta timp cât tu aştepţi permanent materie primă din partea altor instituţii şi aştepţi să lucrezi numai pe ce doreşte altul să lucrezi la acel moment. Va trebui să fim mult mai implicaţi în procesul decizional care ne priveşte pe noi înşine, în sensul de identificare a unor domenii cu adevărat prioritate şi apoi să identificăm variantele prin care să obţinem sesizări din oficiu, dosare şi anchete eficiente în acele domenii”.
