Inevitabilul s-a produs: fostul premier Dacian Cioloș, care a demisionat în 7 februarie de la șefia USR, pleacă din acest partid împreună cu 5 europarlamentari – între care doi foști miniștri, Dragoș Tudorache, Dragoș Pîslaru, și mai mulți colegi, pentru a-și face o nouă formațiune politică, denunmită REPER.
Cioloș și-a anunțat plecarea, într-o postare pe Facebook:
„Îmi este imposibil să găsesc o formulă prin care să exprim pe de-a-ntregul ceea ce simt în aceste momente. Cu siguranță despărțirea de USR îmi lasă un gust amar și o uriașă cantitate de tristețe.
În același timp, nu vreau să renunț la speranța că există o soluție politică prin care să oferim electoratului din România un mod de a face politică moderată care să reflecte o stare de spirit diferită față de ceea ce a primit în ultimele decenii.
Sunt optimist de felul meu și cred că mai presus de orice e important să păstrăm speranța că putem depăși obstacolele, iar vocația noastră principală este de a construi o lume mai bună. Iar acest lucru nu se face vorbind doar în mici cercuri închise de prieteni, ci stabilind punți cu societatea civilă, muncitorii, antreprenorii și cu celelalte forțe politice chiar dacă avem diferite viziuni despre viitor.
De astăzi (marți, 31 mai – n.r.), mă alătur unui nou proiect politic inițiat alături de colegii mei europarlamentari Ramona Strugariu, Dragos Pislaru, Alin Mituța și Dragos Tudorache. Este vorba de un nou partid care va face parte din familia europeană Renew Europe și despre care veți găsi toate detaliile necesare la următorul link:
https://www.partidulreper.ro.
M-aș bucura ca ideile și propunerile noastre să vă atragă și să ne reîntâlnim în acest nou proiect.
Pentru cei mai puțin familiarizați cu ultimele evoluții politice cred că sunt necesare câteva precizări în legătură cu decizia mea de a părăsi USR și de a participa la acest nou proiect.
Am crezut multă vreme, în anii de după 1989, în înflorirea vieții politice din România și în revigorarea unor partide cu vocație și dorința de a se transforma în stâlpi ai democrației românești. Numiți-le instituții sau găsiți orice altă metaforă pentru ele. Din nefericire, unul după altul, partidele începutului de drum au capotat, s-au dizolvat în metehne politice reprobabile sau au supraviețuit într-o formă de o toxicitate insuportabilă. Au urmat ani în care am sperat că integrarea europeană va fi suficientă pentru a servi drept motor al unei noi politici interne care să transforme radical România. Nu a funcționat și din nou am revenit la o politică măcinată de conflicte și corupție. Pentru mine și mulți dintre cei cu care am avut bucuria să lucrez în ultimii ani, aceste nereușite au fost o motivație excepțională pentru a începe să construim o soluție politică bazată nu pe partide, instituții sau sisteme, ci pe încrederea în oameni.
Am avut multe deziluzii și multe obstacole, așa cum era de așteptat. Nu cred că vom reuși să schimbăm România peste noapte și fără să depunem un efort uriaș. Dincolo de propriile noastre îndoieli și gânduri, avem de luptat cu o mare de prejudecăți care ne va testa caracterul și puterea de a rămâne cinstiți cu noi înșine. Pentru a-mi respecta acest crez am intrat în politică și tot pentru a-mi respecta valorile și încrederea în oameni am decis să ies din USR. Nu își are rostul să ascund tristețea legată de această plecare, după cum nu pot să nu regret despărțirea de un număr uriaș de oameni pe care îi consider extraordinari, pe care îi respect pentru lupta și convingerile lor și pe care sper să îi am din nou aproape într-o zi.
Motivele acestei decizii însă sunt dincolo de orice îndoială astăzi, indiferent de sentimentele pe care mi le provoacă. Am gândit pragmatic, am gândit emoțional și sufletește, am gândit punând înainte de toate datoria pe care simt ca o am pentru societate. Nu am vrut cu orice preț să fiu președintele USR PLUS și am căutat o soluție politică rezonabilă, negociată și care să afecteze cât mai puțin taberele din partid. Nu am găsit înțelegere. Am câștigat alegerile pentru președinția partidului și am încercat să construiesc o punte între taberele artificiale din partid. Cred că negocierile politice sunt mereu soluția cea mai bună pentru a rezolva o situație conflictuală, dar am recunoscut că e imposibil să negociezi cu cineva care a uitat că e între prieteni și nu vede decât dușmani în jurul său. Am demisionat când am înțeles că șansele de a reforma un partid de care societatea are nevoie sunt inexistente, iar eu nu pot să mint sau să disimulez că este totul perfect doar pentru a ocupa o funcție trecătoare.
Pentru colegii din conducerea partidului a fost mai importantă revanșa simbolică de a șterge din răzbunare o parte din numele partidului decât să construim împreună. Am trăit un lung șir de dezamăgiri provocate de frica enormă pe care unii dintre colegii mei o au față de dispariția politică. Eu cred că trăind în frică faci greșeli și vezi deformat realitatea. Frica schimbă oamenii și le justifică alegerile monstruoase. Eu am ales să nu las frica să îmi dicteze deciziile, chiar și cu prețul ieșirii din politică. Suntem oameni trecători și societatea nu ar mai trebui să își lege toate speranțele de un lider politic. România și cetățenii săi trebuie să înțeleagă că vor fi aici și vor fi mai importanți decât orice președinte, premier sau ministru al cărui nume mai devreme sau mai târziu îl vor uita. Aceasta este lecția pe care eu am învățat-o în viață și în politică.
Vreau să le mulțumesc în același timp colegilor mei din USR pentru energia pe care au pus-o în slujba unor idealuri curate și corecte. Le doresc mult succes și sunt convins că mai devreme sau mai târziu ne vom reîntâlni și sper că ceea ce ne-a unit să fie la fel de puternic.
Noul proiect politic REPER este încărcat de viziunea că există un public în România care prețuiește moderația, care are nevoie de soluții, care are nevoie de oameni și proiecte, care este gata să depășească starea de conflict permanentă și dispus să asculte înainte de a propune direcții și soluții. Am crezut mereu că cine seamănă vânt culege furtună și poate că formația mea de agronom m-a educat să am răbdare și să cultiv în loc de a distruge. Politic poate părea un pariu, dar viața nu e doar politică, ci o cursă lungă în care răbdarea și puterea de a lupta sunt mai importante decât conflictul și frica de irelevanță. Îmi doresc să construim proiecte și să propunem soluții, să deschidem scena politică pentru cei care își doresc să participe la viața societății fără teama că ne vor veni alături oameni noi și dornici de muncă.
Vă promit că nu voi renunța la principiile de bază care îmi dau puterea să activez în serviciul public și că îmi voi depune toată energia pe care o am pentru o politică mai curată și pentru o Românie mai bună așa cum am încercat și până acum. Fără repere sănătoase nu vom reuși să schimbăm nimic”.
Reacția liderului interimar al USR, Cătălin Drulă, nu a întârziat, fiind una acuzatoare:
„Plecarea oricărui coleg este regretabilă, dar a lui Dacian Cioloș poate un pic mai mult pentru că încalcă o promisiune făcută românilor în ultimii 3 ani. „Ne-am unit și mergem la victorie”, spunea sloganul din 2019, pe care atâția colegi din USR și PLUS îl respectă zi de zi prin munca lor în acest proiect unic.Mărturisesc că este de neînțeles politic acest gest. Suntem într-un moment critic pentru România. USR este Opoziția democratică, cea care luptă pentru modernizarea României cu colosul sistemului PSD-PNL. Numai de spargere și fragmentare nu e nevoie când e atât de muncă în lupta care contează.
România nu are nevoie de proiecte politice pe persoană fizică, de orgolii și vanități. USR este o instituție solidă, instituția liberalismului democratic modernizator din România, care va dăinui dincolo de numele unei persoane sau a alteia.
Suntem abia la mijloc de drum. Avem în spatele nostru voturile a sute de mii de oameni care trebuie reprezentați în continuare. Avem de îndeplinit rolul extraordinar de important de opoziție democratică la un guvern cu o majoritate uriașă în parlament și care nu are nicio soluție pentru bunăstarea oamenilor.
Ne luptăm cu o guvernare coruptă și ineptă și în lupta asta e nevoie de fiecare dintre noi. Nu e ușor, dar n-am intrat în politică așteptându-ne să fie. Apoi, trebuie să ne pregătim de guvernare. Iar guvernarea se câștigă, nu se primește cadou.
Asta este ceea ce cred eu și ceea ce cred mulți dintre noi. Printre ei, și colegul nostru Alexandru Dimitriu (provenit din PLUS), care ieri și-a lansat candidatura pentru primăria sectorului 5. Alexandru a înțeles unde este adevărata bătălie și îl voi sprijini cu toate puterile să obțină un rezultat cât mai bun. Îi voi fi alături în campanie, așa cum voi fi alături de toți cei care își asumă o luptă pentru idealurile noastre.
Politica, așa cum o înțeleg eu, e luptă zilnică, maraton de durată și, mai ales, un joc de echipă.
Politica se face pe stradă, în parlament, în consiliile locale și în arena publică de aici din România. E un mediu neplăcut uneori, ostil adesea, dar dacă fiecare dintre noi și-ar întoarce privirea atunci când lucrurile nu merg așa cum ne-am dori, ar însemna că predăm această țară personajelor de tip Ciolacu și Ciucă. Eu, unul, n-am de gând să fac așa ceva.
Lupta noastră continuă și, dacă vă găsiți un moment astăzi, reflectați nu la decizii luate pe persoană fizică, ci la lucrurile care ne țin împreună”.
