După o cursă de unul singur, Liviu Dragnea a devenit noul președinte al PSD, mai cu moț decât toți predecesorii săi deoarece a fost ales prin „votul tuturor membrilor de partid”. Calculată, premeditadă chiar de Dragnea, această „invovație” în procedura de vot este menită să le închidă gura tuturor celor cărora nu le vor conveni deciziile ulterioare ale „șefului” ales de 97% din voturile membrilor partidului.
În primul rând le-a spus baronilor că trebuie să aleagă ce vor să fie: mai-mari peste județele lor sau lideri la centru. Decizia privind interzicerea cumulului de funcții este o surpriză „istorică” pentru un partid care nu a știut alt mod de conducere în ultimii 25 de ani. Și cum să spună ceva baronii, în fața unui președinte validat prin votul tuturor membrilor? Urmările vor fi vizibile în scurt timp. Dacă ei vor alege să rămână pe „domeniile” lor, vor pierde influența la centru, unde alți conducători vor putea lua hotărâri peste capul lor și despre capul lor. Dar vor cădea capete în județe? Greu de spus, pentru că ajungem la marea problemă a PSD: calitatea electoratului. Oricât de tare ai fi ca șef la centru, la alegeri ai nevoie de cei care strâng masele de manevră și aduc voturi în urnă.
Electoratul de manevră
Marile probleme ale PSD și ale țării, din cauza partidului lui Dragnea, sau măcar o parte din ele, provin de la electoratul acestei formațiuni „de stânga”. Nu există alegători care să voteze măsurile propuse, ideea de solidaritate socială și alte asemenea precepte pe care cel puțin teoretic ar trebui să le promoveze un partid social-democrat. Încă de pe vremea lui Ion Iliescu, „marile idei” ale social-democraților au fost, de fapt, condamnarea celorlați, manipularea alegătorilor în așa fel încât să creadă că partidul lor este singura soluție nu pentru că ei sunt buni și că programele lor le vor aduce bunăstare, ci pentru că alternativa ar aduce jale. De la „nu ne vindem țara” și „vin moșierii înapoi”, până la „dictatorul Băsescu” pe care l-au inventat cu ajutorul presei și televiziunilor aservite, tot ce a transmis partidul lui Dragnea poporului a fost „nu contează cum suntem noi, dușmanii noștri sunt mai răi și o să vă ia pielea de pe voi”.
Ștreangul funcționăresc
Dar ani și ani la rând, până în 1996, și apoi din 2000 până în 2004 PSD a ales cu grijă și a înțesat aparatul de funcționari cu oamenii săi. Prea puțini au fost valoroși, pentru că au fost promovați sau angajați pe alte criterii decât cele de performanță. Apoi locurile lor s-au consolidat prin legile care protejează funcționarii de desfacerea contractelor de muncă. Reforma aparatului a devenit aproape imposibilă. Guvernul condus de țărăniști în nu a avut nicio șansă în fața acestui mamut funcționăresc, nu a fost capabil să rezolve nimic, ba dimpotrivă, sunt multe cazuri în care a făcut și mai mult rău.
Mai este și imensa problemă a corupției generalizate între social-democrații care conduc de zeci de ani mai multe județe, orașe mari și mici, mii de sate și comune. Va întoarce el roata și va spune altceva decât au spus toți colegii lui până acum și anume că justiția își face treaba și nu aplică ordine politice urmărind membri mai mult sau mai puțin importanți ai PSD? Va spune el că bine le fac procurorii celor care au furat sau îi va apăra mai departe spunând că sunt victime ale unei poliții politice?
Singur cu lista
Așadar, ce ar trebui să facă Dragnea, dacă și-ar asuma până la capăt, și nu doar prin vorbe, rolul de mare reformator al unui partid putred, conceput ca o haită ce luptă pentru putere cu orice preț de însuși „președintele fondator” Ion Iliescu? Vrea el să termine cu incompetența, așa cum se laudă sau îi va elimina doar pe cei de care se poate dispensa și îi va păstra pe cei care, deși sunt de dat afară de ieri, pot să îi aducă voturi, bani sau alte foloase. Va renunța la ideea de stat cu aparat supradimensionat și să dea afară miile de funcționari care se fac doar că muncesc și să mențină numai strictul necesar, format din cei care chiar știu și chiar își fac treaba.
Nu în ultimul rând, ar trebui să își transforme partidul într-unul cu adevărat de stânga, să promoveze și să aplice măsuri sociale corecte, să îi apere pe săraci, fără să îi împileze pe cei care au avut mai mult noroc și au reușit în viață. Dar din goana „gipurilor” e mai greu. În afară de votul cumpărat cu câțiva lei, calea e lungă până vom vedea așa ceva.
Sunt doar câteva din lucrurile pe care ar trebui să le facă Dragnea, pe unele le-a spus și el. Dar va putea? Pentru că trebuie spus că nu are cu cine. Lipsa de lideri de valoare este o suferință acută a celui mai mare partid din România. Lideri luminați, citiți, corecți, cinstiți, pricepuți. Ridică cineva mâna? Zgonea, stai jos.
