Faima (vanitatea, egoul) și umilința (smerenia) sunt două atitudini diferite, în opoziţie chiar, care îl ajută sau îl îndepărtează pe om de el însuşi. Faima este ceea ce vrem să fie transpusă din afară noastră în interiorul nostru, iar de cealaltă parte, umilinţa are legătură cu stările noastre interioare, independent de reacţiile exteriorului.
În opinia psihologului Alexandru Pleşea, faima este personalitate, ea se învață și crește odată cu contextul social, nu este proprietatea noastră intrinsecă, ci este împrumutată, dobândită, strânsă din comportamentele altora. De cealaltă parte, umilința este esența din noi, este ceea ce este al nostru și nu poate fi luat, ci doar acoperit până când faima dispare sau până când o considerăm inutilă pentru scopurile noastre mai înalte.
“Faima te suge de efort, te lasă epuizat, iar umilința îți dă efort și te încarcă oricât de epuizat ai fi. Faima aduce probleme și temeri sociale, iar umilința stabilizează și zidește acceptarea, înțelegerea și iubirea la un loc. Faima duce la stres și mulți bani, umilința duce la liniște și puțini bani. Faima strânge vanitatea altora, umilința strânge dragostea altora. Faima provoacă instabilitatea mentală și emoțională, pentru că ea se hrănește cu ce este în afară, iar ce este în afară nu este constant. De cealaltă parte, umilința provoacă opusul, stabilitatea mentală și emoțională, în ciuda exteriorului care nu permite constanța. Faima îl duce pe om la pierzanie sufletească, iar umilința îl duce la creare sufletească. Faima este despre a fi cunoscut, prin diverse forme, de către oamenii de rând. Umilința este de a fi recunoscut de Divinitate, oricare ar fi ea”, explică psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii.
Exemple din viaţa reală
Privite din perspectiva “faimă vs. umilinţă”, specialistul este de părere că suntem puşi constant în faţa alegerilor: alegem ori să ne simţim împliniţi sufleteşte pentru gestul nostru, ori să ne dorim recunoşterea celor din jurul nostru.
- Să oferi locul unui bătrân în autobuz, o faci ca să se simtă bătrânul bine sau să te simți tu bine că ai facut-o? (prima este din umilință, a doua este pentru faimă – ego).
- Vrei să devii cel mai bun cântăreţ. O faci pentru alții, ca să ajungă ei la inima lor sau pentru tine ca să devii celebru? (prima este din umilință, a doua este pentru faimă – ego).
- Vrei să ai afacerea ta, o faci pentru transformarea ta cât și a vieții unor oameni sau o faci pentru a-ți lua tu casă și ei toată viața chirie? (prima este din umilință, a doua este pentru faimă – ego).
- Vrei să scrii o carte. O faci pentru ca alții să aducă ceva util în viața lor sau ca tu să apari ca fiind un poet solemn? (prima este din umilință, a doua este pentru faimă – ego).
Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, este psihoterapeut şi hipnoterapeut şi trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minţii umane în trei sisteme educaţionale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi România şi de peste 10 ani organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilități au când își folosesc resursele intelectuale și să arate abilitățile pe care mintea noastră încă le are latente.
