Glaucomul este o boală care afectează nervul optic, adică legătura dintre ochi și creier, care se agravează odată cu trecerea timpului și poate duce la pierderea vederii, dacă nu este descoperită la timp.
Afecțiunea apare ca urmare a creșterii presiunii intraoculare, atunci când lichidul din interiorul globului ocular nu este drenat corespunzător și apare un dezechilibru între secreția și eliminarea umorii apoase.
Această presiune este în mod normal cuprinsă între 15-21 mmHg
Presiunea crescută lezează nervul optic, cel care este răspunzător cu transmiterea imaginilor către creier. Fără tratament, glaucomul poate determina orbirea completă în câțiva ani.
S-ar părea că există o transmitere ereditară. De obicei sunt afectați ambii ochi, deși sunt și cazuri în care unul din ochi este în stare mai gravă.
Poate apărea la toate vârstele, inclusiv la copii și tineri, dar cel mai frecvent afectează persoanele de peste 40 de ani.
De câte feluri e boala
Există mai multe tipuri de glaucom:
- Glaucomul cu unghi deschis, tipul cel mai frecvent, în care nervul optic este ușor lezat, iar pierderea vederii este gradată
- Glaucomul cu unghi închis, în care irisul și cristalinul blochează circulația lichidului intraocular, iar presiunea poate crește foarte mult, determinând pierderea bruscă a vederii, cu durere și înroșire a ochiului
- Glaucomul congenital, o formă rară, care apare la unii copii la naștere
- Glaucomul infantil, apare în primii ani de viață
- Glaucomul juvenil, care apare la adultul tânăr
Simptomele apar târziu
În stadiile incipiente, glaucomul este silențios și asimptomatic, de aceea multe dintre persoanele afectate nu află de existența bolii decât în momentul în care apar tulburări ale vederii periferice (la marginea câmpului vizual). Tocmai de aceea i se mai spune și hoțul perfid al vederii.
În stadiile mai avansate pot apărea următoarele simptome:
- Îngustarea câmpului vizual (vedere tubulară)
- Ochi roșu
- Dureri oculare intense
- Dureri de cap
- Greață sau vărsături
- Vederea unor cercuri în jurul surselor de lumină
Diagnosticul se pune rapid, iar testele sunt simple și nedureroase. Medicul oftalmolog vă va verifica nervul optic, fundul de ochi, câmpul vizual și va măsura tensiunea intraoculară (tonometrie). Se mai poate efectua și o tomografie a nervului optic.
Cauzele apariției glaucomului
Deși nu este întotdeauna foarte clar ce anume produce blocarea drenajului umorii apoase și apariția consecutivă a hipertensiunii intraoculare, există o serie de factori de risc, cum ar fi:
- Vârsta înaintată – glaucomul devine din ce în ce mai probabil după 70 de ani, categorie de vârstă la care este afectată o persoană din zece
- Originea etnică – rușii, irlandezii, japonezii, hispanicii, scandinavii sau africanii de culoare sunt mai predispuși la apariția acestei boli
- Istorie familială de glaucom
- Diabetul zaharat
- Traumatisme oculare în antecedente
- Tratamentul cronic cu antiinflamatoare steroidiene
Efectele bolii sunt ireversibile
Pierderea vederii cauzată de glaucom este ireversibilă. Dacă este diagnosticat și se instituie un tratament adecvat, se poate stopa o eventuală agravare a evoluției bolii.
Tratamentul recomandat depinde de tipul de glaucom, iar principalele modalități de terapie sunt:
- Picături oculare, pentru reducerea presiunii intraoculare
- Tratament cu laser (trabeculoplastie, iridotomie, ciclofotocoagulare) pentru a deschide canalele blocate, sau pentru a reduce producția de lichid
- Tratament chirurgical, pentru a îmbunătăți drenajul fluidului intraocular
Glaucomul nu poate fi prevenit, dar dacă este diagnosticat la timp, iar tratamentul este făcut conform recomandărilor medicului de specialitate, scăderea presiunii oculare ajută la păstrarea vederii.
Orice persoană peste 40 de ani trebuie să-și facă un control oftalmologic, care să măsoare tensiunea oculară, ca măsură de precauție.
