Litiaza renală (calculi renali sau pietre la rinichi) este o afecțiune destul de frecventă, care poate apărea la orice vârstă, fiind însă cel mai des întâlnită la persoane între 30 și 60 de ani. Se apreciază că 15 % dintre bărbați și 10 % dintre femei vor avea calculi renali la un anumit moment din viață.
Cum apare litiaza?
Rinichii sunt organe care filtrează sângele și îl curăță de “deșeuri”. Aceste deșeuri pot conține cantități mari de calciu, acid uric, cisteină, oxalați, fosfați, substanțe care prin acumulare determină apariția unor aglomerări de consistență crescută, așa-zisele pietre sau calculi.
Există anumite categorii de persoane cu risc crescut de apariție (sau de recidivă) a litiazei renale:
- Cei care au o dietă bogată în proteine și săracă în fibre
- Cei care au un istoric de infecții urinare frecvente
- Cei care au mai avut pietre la rinichi, mai ales înainte de 30 de ani
- Cei care au în familie cazuri de litiază renală
- Persoane sedentare sau imobilizate la pat
Anumite medicamente consumate timp îndelungat pot duce la formarea calculilor renali:
- Diuretice
- Antibiotice
- Antiacide
- Aspirina
- Alopurinol
- Suplimente cu calciu
- Vitamina C în doze mari
- Steroizii
O serie de boli cronice predispune, de asemenea, la apariția calculilor renali:
- Anomalii anatomice ale rinichilor (rinichi în potcoavă, rinichi polichistic)
- Hiperparatiroidism
- Hipercalciuria
- Hipercorticism
- Guta
- Sarcoidoza
- Sindroame de malabsorbție
- Anumite cancere
Cum se manifestă?
Calculii foarte mici nu determină de obicei niciun simptom. Pot trece chiar neobservați și pot fi eliminați prin urină. Simptomele apar atunci când un calcul renal rămâne blocat în rinichi sau coboară spre uretere (conductele care leagă rinichii de vezica urinară). Acest fapt cauzează colica renală, o afecțiune manifestată în primul rând prin durere, cu următoarele caracteristici:
- Durere intensă, intermitentă, în zona lombară, uneori cu iradiere în organele genitale
- Durere care îl agită pe bolnav, acesta nu poate sta liniștit, caută permanent o poziție care să-i calmeze durerea (se zvârcolește de durere)
- Apare de obicei după un efort fizic, după trepidații (mersul cu mașina pe un drum cu denivelări), după deshidratare
- Poate fi însoțită de infecție urinară și hamaturie (sânge în urină)
- Poate fi însoțită de grețuri și vărsături
- Caracterul durerii se poate modifica odată cu mișcarea pietrei pe traiectul ureteral
Diagnostic
Medicul dumneavoastră de familie vă poate diagnostica relativ ușor, punând cap la cap simptomatologia, examenul clinic și istoricul medical. Lucrurile devin și mai simple dacă ați mai avut asemenea probleme în trecut. Investigațiile care ajută la formularea unui diagnostic cert:
- Examen sumar de urină
- Urocultură
- Teste de sânge care verifică activitatea renală (uree, creatinină, acid uric)
- Examinarea unui eventual calcul care a fost eliminat
- Echografie
- Tomografie computerizată
- Urografie intravenoasă
Tratament
Intervenția terapeutică este adresată mai ales simptomelor:
- Ameliorarea durerii prin administrarea de antialgice și antispastice, de regulă prin perfuzie intravenoasă. Antispasticul are și rolul de a facilita eliminarea pietrelor prin relaxarea căilor urinare
- Repaus la pat
- Căldură locală
- Hidratare corespunzătoare
- Antiemetice (dacă apar grețuri sau vărsături)
În cazul calculilor de mari dimensiuni se poate face litotriție (spargerea lor în bucăți mai mici care să poată fi eliminate) sau intervenție chirurgicală.
