Elena Udrea, fostul ministru al Dezvoltării, aşteaptă să fie citată la Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru a da detalii despre dosarul în care procurorii o acuză că a luat şpăgi de milioane de dolari.
Colegii Elenei Udrea din Camera Deputaţilor au votat “pentru” începerea urmăririi penale şi reţinerea fostului ministru al Dezvoltării, dar nu şi pentru arestarea preventivă, astfel că Udrea nu poate ajunge după gratii decât pentru 24 de ore.
Într-o intervenţie telefonică avută la B1 TV, fostul ministru al Dezvoltării a precizat că se aşteaptă la orice, dar consideră că “dacă procurorii mă reţin este doar încă un abuz comis împotriva mea. Un abuz care are şi o componentă mediatică”.
Udrea acuză că se duce o luptă pentru a fi redusă la tăcere şi speră că “pe măsură ce acţiunile procurorilor vor deveni transparente în intenţia lor de a o înfunda pe Elena Udrea, oamenii să perceapă abuzul”.
Fostul ministru al Dezvoltării susţine că “sunt foarte puţini oameni care mai au curajul să vorbească. Iar acei oameni sunt cei care, de zece ani, stau de aceeaşi parte a baricadei cu mine”.
Nu în ultimul rând, Elena Udrea anunţă că marea bătălie nu este “să fiu redusă la tăcere de teamă că aş putea să vorbesc despre alţi lideri politici. Problema este să nu mă apuc să vorbesc despre sistem şi despre cei care doresc, prin forţa cătuşelor, să ia puterea din mâna parlamentarilor şi a clasei politice”.
Fostul ministru al Dezvoltării acuză autorităţile că “de 26 de ani aşa se fac campaniile electorale. Ipocrizia cea mare este că ne prefacem a afla abia acum şi toată lumea este într-o falsă mirare atunci când se vorbeşte despre finanţări ilegale în campanie. Campaniile electorale, ca şi activitatea curentă a partidelor, se finanţează din sponsorizări, donaţii neînregistrate, de cele mai multe ori, pentru că oamenii care fac astfel de sponsorizări nu vor să se expună, nu vor să apară oficial. Dar banii aceştia se cheltuie cu materiale promoţionale, petreceri, spectacole. Cam toată lumea ştie. De la electoratul care acceptă să primească bunuri în campanie, la presă, la clasa politică, toată lumea ştie cum se întâmplă. Şi când apare un caz, toţi sunt plini de falsă uimire”.
