21 decembrie 1989: protestul anticeauşist izbucnit în urmă cu câteva zile la Timişoara s-a extins fulgerător în toată ţara. Toţi românii aflaseră pe căi nebănuite de autorităţi că muncitorii din fabrici au ieşit în stradă în oraşul de pe Bega. Peste 100.000 de manifestanţi au strigat acolo „Jos comunismul” iar sirenele au sunat eliberarea. Vestea a cuprins România, adusă de cei care veneau cu trenul. Nimeni nu vorbea la telefon iar comunicarea între oameni se făcea cel mai bine la coadă la lapte, noaptea. A doua zi, în 21 decembrie, î Bucureşti avea să se semneze – cu sânge, din păcate – căderea comunismului. Nu înainte însă ca dictatorul Ceauşescu să ordone mitingul care i-a fost fatal. Să aduni laolaltă sute de mii de oameni roşi de foame, lipsuri şi disperări este condamnare la moarte. A fost însă şi pentru 1.142 de manifestanţi începutul drumului spre eternitate. Iar mii de oameni au fost răniţi prin împuşcare.
În faţa Comitetului Central al PCR – sediul actual al Ministerului de Interne – au răsunat primele strigăte împotriva sistemului. Mulţimea, încurajată de protestul de la Timişoara, a răbufnit. Transmisia tv a fost întreruptă iar Ceauşescu a fugit de la balcon. Tocmai le promisese 100 de lei în plus la salariu tuturor „oamenilor muncii”.
Dictatorul a cerut lichidarea urgentă a protestelor, ceea ce s-a şi întâmplat. Reprimarea manifestanţilor s-a făcut în plin centrul Capitalei, cu TAB-uri, tancuri şi ofiteri antrenaţi în lupta antiteroristă.
Atunci au apărut, din mulţimea care fugea din faţa gloanţelor, primii revoluţionari. Aceştia au ridicat o baricadă în faţa restaurantului Dunărea şi au rezistat câteva ore. Televiziunea şi-a întrerupt emisia, pentru a nu difuza imagini cu uriaşa busculadă.
Mulţimea s-a regrupat apoi în Piaţa Universităţii, unde studenţii formaseră şi ei o baricadă şi au rămas acolo până după miezul nopţii. Trupele de Securitate au intervenit însă şi au spart baricada de la Inter, unde se mutase de la Dunărea.
Ofiterii aparatului de represiune au scos armamentul de război şi, de pe clădiri, străzi laterale şi din tancuri, au ochit demonstranţi şi i-au împuşcat ca la vânătoare. Cei de la Asociaţia 21 Decembrie spun că au fost aproape 2 milioane de gloanţe într-o singură zi.
În paralel, pompierii trăgeau cu tunuri de apa iar blindatele au intrat în viteză în mulţime. Miliţienii au bătut şi arestat câţi protestatari au putut. Peste 50 de oameni au murit în acea noapte iar sute au fost răniţi.
Coşmarul a urmat a doua zi, la fel, dar pe alt traseu: Piaţa Universităţii, Sala Dalles, CC – astăzi Piaţa Revoluţiei.
Procurorii lui Niţu au clasat dosarul Revoluţiei
Pe motiv că infracţiunile comise în decembrie 1989 s-au prescris sau faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, procurorii militari conduşi de Tiberiu Niţu – la acea vreme soldat în termen, care a primit ordin şi a tras în oameni, la televiziune, aşa cum singur a recunoscut -, au clasat dosarul Revoluţiei.
După ani întregi de luptă cu instanţele româneşti, Asociaţia 21 Decembrie condusă de Tudor Mărieş a obţinut o victorie efemeră: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat statul român să redeschidă dosarul, dar şi să le plătească despăgubiri unora dintre urmaşii celor ucişi.
Dosarul Revoluţiei cuprinde, practic 4.544 de dosare penale ce s-au aflat în lucru, simultan, la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti (1.244 de dosare), Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi (17 dosare), Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj (317 dosare), Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara (169 dosare), Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel (233 dosare) şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare (2.564 dosare).
În total au fost trimişi în judecată 275 de inculpaţi: 87 de civili, 25 de generali, 114 ofiţeri, 13 subofiţeri şi 36 militari în termen. Ei au fost consideraţi vinovaţi de moartea a 709 persoane, rănirea a 2.198 de persoane şi reţinerea abuzivă a 924 de persoane. Cifrele oficiale sunt contrazise însă de Asociaţia 21 Decembrie. care vorbeşte de uciderea a cel puţin 1.000 de persoane şi rănirea a peste 3.000 de oameni.
Clasare pe motiv de prescriere sau de infracţiuni ce lipsesc din legea penală
În toate situaţiile s-a dispus clasarea cauzei, din următoarele motive:
– infracţiunile de propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, respectiv infracţiuni contra umanităţii: faptele cercetate nu sunt prevăzute de legea penală, nefiind caracterizate de tipicitate în raport cu normele legale incriminatoare.
– infracţiunile de omor, tentativă de omor şi instigare la infracţiunea de omor: s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale sau existenţa autorităţii de lucru judecat, iar decesul nu s-a datorat unei fapte prevăzute de legea penală sau fapta nu există;
– infracţiunea de ucidere din culpă: faptele nu sunt prevăzute de legea penală;
– infracţiunea de lovire sau alte violenţe şi instigare la infracţiunea de lovire sau alte violenţe: faptele nu există sau nu sunt prevăzute de legea penală, oriă s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;
– infracţiunile de vătămare corporală şi instigare la infracţiunea de vătămare corporală: s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;
– infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal şi de instigare la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal: s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;
– infracţiunile de furt şi distrugere: s-a împlinit termenului de prescripţie a răspunderii penale;
– infracţiunea de ultraj: s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale;
– infracţiunea de purtare abuzivă şi instigare la infracţiunea de purtare abuzivă: a intervenit amnistia.
Cel mai câştigat: Tiberiu Niţu, revoluționar cu carnet și teren de 8.000 mp „că atât a avut primăria”
Tiberiu Niţu, numit în funcția de procuror general al României în anul 2013, la propunerea ministrului de atunci al Justiției, Mona Pivniceru, a fost respins inițial de preşedintele Traian Băsescu. La “a doua strigare”, Niţu a fost întrebat la audieri, de Daniel Morar, fost şef al DNA şi membru CSM: „Cum ați obţinut cei 8.000 de metri pătraţi de teren consemnaţi în declaraţia de avere?”.
Nițu s-a enervat şi a spus că nu a făcut nimic ilegal, nu a fraudat nimic: “De ce să fac public în acest context? Ce vreţi să insinuaţi, prezumţie de necinste? Nu am fost singurul, la 78 de persoane ni s-a constituit dreptul de proprietate, sunt 78 de loturi pentru fiecare, verificaţi!”.
La ieşirea din sala CSM, Niţu a fost asaltat de jurnalişti cu întrebări, spunându-le că a primit în baza Legii recunoștinței eroilor martiri, pe certificatul de revoluţionar pe care îl deţine, 8.000 mp de teren.
“Militarii care au participat la Revoluţia din 1989 au beneficiat, ca şi civilii, de 10.000 mp de teren, iar în cazul celor 78 s-au dat câte 8.000, că atât a putut Primăria”, a precizat el.
Militar în termen, actualul procuror general a tras cu muniţie de război la sediul TVR
În Decembrie 1989, Tiberiu Niţu era militar în termen la unitatea de la Televiziunea Română, unde a primit ordin și a tras cu arma pentru „apărarea” instituţiei. Ulterior, a devenit student la Drept la Universitatea din Bucureşti. A absolvit facultatea în anul 1995 şi a ajuns magistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti – fieful baronului PSD Mircea Cosma, urmărit penal de DNA în mai multe dosare de corupţie, împreună cu fiica sa şi fiul deputat Vlad Cosma.
Niţu a urcat rapid pe scara ierarhică: între februarie 1999 – februarie 2002 a fost prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti; între februarie 2002 – februarie 2005, prim-procuror la acelaşi Parchet; între martie 2005 – iulie 2006, procuror la DIICOT Ploieşti; între august 2006 – iunie 2008, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Fără a instrumenta vreun dosar de răsunet, Niţu a fost numit, în timpul Guvernului Tăriceanu, prim-adjunct al procurorului general al României în perioada 27 iunie 2008 – 27 iunie 2011. Mai precis, el a fost subalternul Laurei Codruţa Kovesi timp de aproape 4 ani.
În septembrie 2011, Niţu a ajuns inspector la Inspecţia Judiciară a CSM, pe zonele Muntenia-Oltenia-Dobrogea. Din această funcţie a fost numit procuror general, în luna mai 2013, după un lung scandal între preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta.
