În premieră la Sala Pictura, Teatrul Naţional I.L. Caragiale prezintă, pe 22 şi 27 octombrie, de la ora 20.00, spectacolul „Cei drepţi” de Albert Camus, una dintre montările actualei stagiuni aşteptate cu un viu interes.
Precizările transmise redacției:
O întâlnire artistică incitantă, plasată sub semnul excelenţei artistice. Regia: Mihai Măniuţiu. În distribuţie: Marius Manole, Raluca Aprodu, Marius Bodochi, Mirela Oprișor, Maia Morgenstern, Ciprian Nicula. Decorul: Adrian Damian, costumele: Luiza Enescu. Muzica: Mihai Dobre.
Pusă în scenă în decembrie 1949, la Teatrul Hébertot în regia lui Paul Œttly, această piesă aparține celui de al doilea ciclu al operelor lui Camus, cel al Revoltei.
Aspră, tensionată și profund lirică, ea traduce dorința lui de a crea o veritabilă tragedie modernă, din convingerea că era epoca potrivită pentru așa ceva, se arată într-un studiu camusian .
„În plin război rece, Camus reflectează asupra problematicii violenței pe care o abordează prin prisma conștiinței intelectuale și morale. Antagonismul celor două noțiuni pozitive, dragostea de viață în toată plenitudinea ei și justiția socială, i se părea pe atunci esențial”, potrivit Eugène Kouchkine, de la Societatea de studii camusiene.
Interesat de figurile revoluţionarilor ruşi de la 1905, numiţi de el într-un eseu „asasinii delicaţi”, Albert Camus nu pregetă în a-şi declara admiraţia pentru aceştia în cartea Omul revoltat, apoi şi prin această piesă.
„Scriind despre violență și crimă, am încercat să definesc limita la care crima trebuie să se oprească. Exemplul lui Kaliaiev și al camarazilor săi m-a făcut să conchid că nu poți ucide decât cu condiția de a muri tu însuți, că nimeni nu are dreptul să atenteze la existența unei ființe fără să accepte imediat propria dispariție”.
Impresionat de moartea eroică a tinerilor revoluționari ruși, se documentează intens. Rechizitoriile condamnaţilor la moarte şi cartea de memorii a celebrului terorist Boris Savinkov îi furnizează subiectul și personajele.
E sedus de „exigența lor personală”, care îi îndemna la teroare, și de „paradoxurile” lor. „Necesară și totodată impardonabilă, așa le apărea crima” – iată formula prin care autorul își prezintă eroii piesei.
Deopotrivă morală, lirică și politică, această piesă a lui Camus se impune în sensibilitatea contemporană ca o operă memorabilă, prin nota sa unică și vie.
Bazată pe contradicţii, de gândire şi de acţiune, Cei drepţi continuă să suscite întrebări despre viaţă şi moarte.
Considerată o istorie a „suicidului superior” şi „o tragedie a inteligenţei”, piesa incită la dezbatere, provocându-ne să vedem, încă o dată, că… istoria se repetă.
Următoarea reprezentaţie este programată pentru data de 9 noiembrie.
