Muzeul Naţional de Artă al României inaugurează pe 7 noiembrie o expoziţie dedicată avangardei noastre artistice din anii 1969-1971
Venind la Bucureşti pentru a asista la acest eveniment, Domnul Richard Demarco, care a jucat un rol crucial în promovarea artei şi artiştilor români din acea perioadă, a remis cotidianelor The Times, The Scotsman, The Herald şi altora un important Comunicat de Presă, evocând legătura sa profundă cu ţara noastră şi cu arta românească, precum şi prietenia de o viaţă cu istoricul şi criticul de artă Radu Varia, care i-a stat alături în această extraordinară aventură din anii teribili ai dictaturii până în ziua de azi.
În luna mai a acestui an Richard Demarco, nonagenar în curând, a fost sărbătorit cu strălucire la Scuola Grande di San Marco din Veneţia – frecventată cândva de însuşi Leonardo da Vinci – cu prilejul expoziţiei Arhivelor Demarco din Edinburg, cea mai bogată sursă documentară din lume privind arta din ţările izolate prin Cortina de Fier, printre care şi România.
În discursul său la Festivitatea Inaugurală a acestei expoziţii Radu Varia afirma că “nu Parisul, nici New Yorkul nu erau pe atunci, pentru artiştii români, capitala internaţională a artei, ci Edinburgul, cu Galeria Demarco”.
Referindu-se la statornica sa prietenie cu Richard Demarco el îşi intitula alocuţiunea: 50 de ani plus 1 de conştiinţă europeană, 1968-2019.
“Din fericire – scrie, între altele, Richard Demarco în Comunicatul de Presă din 4 noiembrie – am legat încă din 1968 o mare prietenie cu istoricul de artă Radu Varia, cel care m-a pilotat în atelierele artiştilor care m-au impresionat ca adevăraţi avangardişti europeni. Şi-i voi fi etern recunoscător lui Radu Varia pentru curajul, determinarea şi subtilitatea diplomatică prin care a făcut ca expoziţia Romanian Art Today, interzisă de dictatură în contextul ruperii relaţiilor cu “Vestul decadent”, să aibă totuşi loc în Galeria Demarco, amintind că acea expoziţie, devenită realitate, i se datorează integral.
Erudiţia i-a permis ca, vorbind despre sufletul însuşi al românilor, întruchipat de Constantin Brâncuşi, să scrie şi acea pagină pe care o consider profetică despre Grupul Sigma din Timişoara şi actualitatea viziunii definite de Bauhaus.
Cu timpul a devenit evident că viaţa şi opera lui Radu Varia trebuiau să fie onorate aşa cum se cuvine, şi e un fapt istoric că el devenea primul român Membru de Onoare al Academiei Regale a Scoţiei, după cum e adevărat că în urma conferinţei sale la Royal Scottish Academy intitulată Brâncuşi – o mare experienţă spirituală, primea The Silver Medal, prestigioasa medalie de argint a Academiei, decernată de doar 12 ori în 193 de ani.
Trebuie să mai amintesc aici şi expoziţia din 2007 de la Muzeul Brukenthal din Sibiu, reunind operele scoţienilor Bill Scott, Arthur Watson, Doug Cocker, Michael Visocchi, cu cele ale românilor Paul Neagu, Horia Bernea şi Ion Biţan, la inaugurarea căreia Radu Varia evoca dimensiunea profundă a relaţiei artiştilor români şi scoţieni, legaţi prin străvechi substraturi celtice.
Este tocmai ceea ce, în calitatea noastră de membri ai Academiei Regale a Scoţiei, vom pune în valoare la conferinţa care ne va reuni la Bucureşti spre sfârşitul lunii ianuarie 2020, pe Arthur Watson, fostul Preşedinte al Academiei Regale, pe Radu Varia şi pe mine. ”
