În anul plecării dintre noi a marelui regizor Lucian Pintilie, Festivalul Național de Teatru și Les Films de Cannesà Bucarest și-au unit forțele într-un parteneriat care să omagieze, într-un amplu portret, personalitatea acestui unic artist care a marcat cu arta și viziunea sa atât teatrul cât și filmul românesc în ultimii 50 de ani, informează UNITER.
„Cred pur şi simplu că aşa m-am născut, cu o viziune catastrofică şi o enormă sete de dragoste”, mărturisea Lucian Pintilie în 2003, într-un interviu pentru România Liberă.
Integrala celor 11 filme semnate de Lucian Pintilie se află în plină desfășurare, în cadrul Festivalului Les Films de Cannes à Bucarest.
În Festivalul National de Teatru, ziua dedicată artistului Lucian Pintilie (ca realizator de teatru, film și operă, dar și ca scriitor și prieten) este programată sâmbătă, 27 octombrie.
Astfel, de la ora 11:00, în sala Cinetic a HUB-ului FNT / ARCUB Gabroveni publicul este invitat la vizionarea înregistrării spectacolului „Rața sălbatică”, de Henrik Ibsen, pus în scenă de Lucian Pintilie la Théâtre de la Ville din Paris în 1981:
“«Rața sălbatică» este o istorie tragică, atroce, în care se strecoară numeroase elemente grotești și care ajunge să ia forma unei farse sălbatice, aureolate de un sacrificiu aberant”, spunea despre acest memorabil spectacol Lucian Pintilie.
Activitatea și viziunea maestrului ca regizor de teatru va fi evocată de invitați speciali ai Festivalului precum Serge Peyrat (asistentul domnului Pintilie timp de 15 ani la Théâtre de la Ville din Paris), Marie-France Ionesco, fiica marelui dramaturg Eugène Ionesco, regizoarea Sanda Manu, actorii Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc și de Marina Constantinescu, directorul Festivalului Național de Teatru.
Dimensiunea de mare cineast a regizorului Lucian Pintilie va fi subliniată de profesorul George Banu, care va prezenta în premieră albumul realizat special pentru această ocazie de Doina Levintza „Jurnalul unui film: De ce trag clopotele, Mitică?” produs de Tangi Photo. Albumul cuprinde fotografii din pelicula realizată în 1979, film interzis de regimul comunist și proiectat în țară abia în anul 1990. Doina Levintza a semnat costumele pentru această operă cinematografică.
„Pe Lucian Pintilie l-am cunoscut la Paris, mai târziu, ne-am revăzut în atelierul lui Liviu Ciulei, unde lucram la spectacolul „Furtuna” de Shakespeare.
După o perioadă, Lucian Pintilie a revenit în țară și mi-a propus să realizez costumele pentru filmul „De ce trag clopotele, Mitică?”. Am sărit în sus de bucurie, nu mă așteptam, pentru că știam că dumnealui lucrează de obicei cu Miruna și Radu Boruzescu, scenografi foarte talentați.
Ne-am întâlnit cu Lucian la noi acasă unde am văzut toate clișeele pe sticlă (fotografii din acea perioadă), cu lumea mahalalei. I-au plăcut foarte mult, a găsit și o idee de decor pentru Paul Bortnovski, un arhitect foarte talentat și apreciat de toată lumea.
Lucian avea o efervescență creativă, o bucurie nemăsurată că lucrează un film în țara sa, mai ales un Caragiale. Știa bine ce vrea, explicațiile pe care le dădea aveau umor, chiar dacă uneori era sarcastic.
Avantajul de a lucra cu Lucian Pintilie: înveți să gândești personajul, începi să știi importanța detaliului; el știa de la început ce vrea, era necruțător, exteriorizat prin viziuni de coșmar (jocul de măști cu Pampon, într-o pivniță mizeră cu personaje hidoase, un Pampon mitocan cu urechile mari, exagerate cu ceară, cu obrazul deformat cu șervețele în gură, un Dinică găinar, cu mustăcioară, spilcuit.
Se poate povesti mult, dar eu cred că merită să publici Jurnalul unui film, să vadă și generațiile viitoare: asta este istoria unui film – și avem nevoie de ea.” – Doina Levintza
În continuare, de la ora 16:00, va avea loc prezentarea volumului „Bricabrac. De la coşmarul real la realismul magic” de Lucian Pintilie, publicat inițial în 2003 la editura Humanitas și declarat la apariția franceză, în 2010 „Cea mai bună carte străină” de Sindicatul Criticilor de Cinema din Franța. Actualul volum este o ediţie revizuită şi adăugită, aparută în colecţia Yorick de arte ale spectacolului a Editurii Nemira. Volumul va fi prezentat de scriitoarea Gabriela Adameșteanu. Lansarea va fi urmată de o discuție publică în amintirea marelui artist, la care vor participa personalităţi din lumea artelor și colaboratori ai maestrului.
De la ora 17:30, în aceeași sală este programată proiecția înregistrării spectacolului de operă „Flautul fermecat”, de W. A. Mozart, spectacol realizat în 1980 pentru Festivalul de la Aix-en-Provence – Franța și reluat apoi la Opera din Lyon, Opera din Nisa și Teatro Reggio din Torino.
Ziua Lucian Pintilie din cadrul FNT se va încheia la Cinemateca UNION unde, începând cu ora 20:30, va avea loc o proiecție specială a filmului „Niki Ardelean, colonel în rezervă”, regizat de Lucian Pintilie pe un scenariu semnat de Cristi Puiu și Răzvan Rădulescu. Proiecția filmului realizat în 2003 (cunoscut și sub denumirea de „Niki and Flo”), se va bucura de prezența unor personalități apropiate marelui regizor român și va fi urmată de o sesiune de întrebări și răspunsuri – Q&A.
«(…) Privirea pe care Lucian Pintilie o aruncă asupra lumii, pe care o regăsim în întreaga sa operă, s-a format poate tocmai în această empatie cu Cehov. „Niki şi Flo” – penultimul său film, prin acuitatea detaliului semnificativ şi prin tandreţea sa lucidă, îşi trage esenţa tot din această viziune care îmbină o tandreţe implacabilă, „sfâşietoare bucurie“, cu o rigoare indulgentă sau o indulgenţă severă. O viziune a lumii bazată pe deriziune şi pe compasiune. Dacă lumea, aşa cum ne-o arată el, este o „farsă tragică“ (subtitlu dat de Eugène Ionesco piesei „Scaunele”), nu trebuie să ne mirăm că pentru cartea sa, „Bricabrac”, el a ales ca motto un citat din Beckett: „Rien n’est plus drôle que le malheur“ („Nimic nu-i mai caraghios ca nenorocirea“).» Marie-France Ionesco
Festivalul Național de Teatru a avut privilegiul să aducă o bucurie maestrului Lucian Pintilie în 2015, când directorul artistic Marina Constantinescu i-a dedicat cea de-a 25-a ediție, aniversară, a FNT.
«Pintilie ne inhibă pe noi, românii, şi de dincolo. Nici astăzi, în secolul XXI, cei mai mulţi nu ştiu cum să se pună în relaţie cu el. Cum să-l numească. Cum să se definească. Şi astăzi, geniul lui Pintilie îi paralizează. La propriu. Habar nu au cum să-i mulţumească sau să înţeleagă că în toate strigătele lui s-a strîns laşitatea atîtora, că în cuvântul lui şi în forţa faptelor sale a ţâşnit, salvator, libertatea absolută a artistului. Că în fiecare spectacol sau film există o schijă din războiul pe care el l-a câştigat împotriva „celorlalţi”.» Marina Constantinescu
