Primele reprezentaţii oficiale ale mult așteptatului spectacol „Richard al III-lea” de William Shakespeare, în regia lui Andrei Șerban, care semnează şi decorul, vor avea loc pe 6 şi 8 martie, de la ora 19.00, la Sala Toma Caragiu a Teatrului L.S. Bulandra.
Pe scenă, spectatorii îi vor vedea pe Marius Manole, George Ivașcu, Rodica Lazăr, Cornel Scripcaru, Alexandra Fasolă, Cătălin Babliuc, Adrian Ciobanu, Constantin Dogioiu, Alin State, Lucian Ifrim, Mirela Gorea și Catinca Maria Nistor. Costumele sunt create de Fruzsina Nagy.
Andrei Șerban:
“Spectacolul, care se conturează în repetiții cu o viteză și intensitate mai mare decât cea cu care sunt obișnuit, aduce la lumină, ca să-l citez pe amicul Biță Banu, «noaptea shakespeariană, noaptea politică, noaptea crimelor și a nebuniei, noaptea exceselor, a exceselor criminale, a exceselor sexuale și de tot felul». O lume pe care autorul aproape a fotografiat-o, ca un document al timpului. Dar acest reportaj minuțios și profund nu e doar politic și social. E o altă oglindă a sufletului (tema constantă a bardului) și evidențiază aspecte noi, șocante ale motivelor care au provocat dezastrul, nu doar pe plan individual, ci al unei țări ajunse în ruină. Dar acum o altă lume, tulburător de modernă și incredibil de adevărată, se conturează pe scena de la sala Liviu Ciulei de la Bulandra, sub ochii noștri uluiți.
Richard: actor și regizor politic
Richard al III-lea este una din piesele de tinerețe ale lui Shakespeare, care a fost jucată prima oară la Londra aproximativ în 1593. Dar de atunci până azi personajele, în frunte cu RICHARD însuși, nu și-au pierdut nimic din fascinația pe care au avut-o acum mai bine de 400 de ani.
Richard face parte din seria de așa-ziși “monștri amorali” shakespearieni, împreună cu Iago, Edmund și Lady Macbeth, a căror artă a manipulării pare să fie școlită de Prințul lui Machiavelli. Oare personajul acesta monstrous, Richard, poate fi umanizat ?!
Dar cei din jurul lui cum sunt ? Doar sunt victimele lui sau chiar ei sunt cei care provoacă răul? Și acest temut serial killer, Richard, e doar o simplă manifestare a întunericului, sau acțiunile sale pot fi justificate? Oare personajul trebuie demonizat, sau dimpotrivă, poate fi văzut și înțeles din perspectiva timplului și a mediului înconjurător, al unei elite politice slăbite de lupte pentru putere, interese personale și egoism feroce, care dă șansa unei noi dictaturi, de o cruzime surprinzător de perversă, să fure puterea!?
Ca orice politician viclean, în clipa în care ia puterea, Richard transformă lumea într-un teatru în care el este simultan și actor, și regizor. Citind piesa, poți simți că acele replici pline de anxietate sunt ecouri ale evenimentelor pe care le trăim zilnic acum, oglindesc ce se petrece în lumea de azi. Privită astfel, piesa devine o oglindă simbolică a unei disonanțe sinistre: o națiune care se auto-distruge, care se dezmembrează vertiginos sub ochii noștri. Și care este rolul nostru de spectatori? Cum plecăm acasă? De ce am ales să jucăm Richard al treilea acum ?
Andrei Șerban, Confesiune:
„Am avut un vis în care apărea Shakespeare ca să-mi facă o confesiune <în exclusivitate> despre cât de mult l-a iubit el pe Richard al III-lea. A mai adăugat un alt detaliu, acela că i-a iubit la fel de mult și pe Iago și pe Edmund… cât și pe alți bastarzi ticăloși. Și e de înțeles, cum altfel ar fi putut să creeze autorul personaje atât de adevărate, credibile și complexe dacă i-ar fi detestat, condamnat și urât? De aceea am simțit nevoia, punând în scenă piesa, să mă apropii de Richard ca să-l înțeleg în toată umanitatea și complexitatea lui. Am refuzat deci să-l numesc monstru. Evident nu ajută la nimic să judeci și să disprețuiești un personaj, dimpotrivă ca să eviți clișeul, e preferabil să încerci să-l aperi, să te apropii de el vrând să fii de partea lui, să-i înțelegi motivele. Cum ar fi să te pui în locul lui, să simți că ai fost tu însuți respins din clipa nașterii și continuu marginalizat? Cum să-i privești pe cei care te acuză și te pun jos când ei înșiși se comportă mai josnic? Într-o lume decăzută, cum să supraviețuiești când nu mai există niciun sens moral? Trezindu-mă din somn, m-am privit în oglindă. Și, pentru o clipă, am văzut aspecte din Richard în mine însumi. Am început să-l iubesc și eu. Apoi m-am speriat. Mi s-a făcut frică de ce-o să spună lumea dacă află”.
